Poezie
Aura timpului
1 min lectură·
Mediu
AURA TIMPULUI
M-am trezit gândindu-mă la tine,
Cu mintea,cu trupul, cu totul
-Sunt oare un fieștecine?
În inima-ți goală poate-mi gasi-vei locul!
Aura soarelui n-a aparut,
Și gându-mi cutreiera-n goana,
Spre tine...cea care n-ai vrut
Într-o frumoasă zi de toamnă.
N-ai vrut să-mi trimiți iubire,
La o mică depărtare....
Există speranță oare?
Pentru o dragoste mai mare?
”Nu vreau”și”Nu pot” răsună,
”Nu promit” trâmbițează mai jalnic,
Asculta-ți cugetul...nebună!
Zeul iubirii e darnic!
Iubirea-ți mi-este o himeră
Atat de rece,...de cruntă
Femeie ești o “efemeră”!
Revino-ți, trăiește și luptă!
Numa-n brațe te-aș fi luat,
În timpul cel hain...
Parcă nimic n-ar fi contat
Doar zâmbetul cel lin...
Am obosit...nu vreau nimic,
Din ceea ce-ți închipui,
Voi încerca să te ridic,
Așa precum...te-opui!
001.089
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Soimaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Soimaru. “Aura timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-soimaru/poezie/14016574/aura-timpuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.