vorbind altora

Frică, neputință, groază, sfârșeală (dar indusă, nu explicitată cum apare la tine), toate acestea fac parte din repertoriul poeziei ultimilor 3-4 ani, ca atare alegi un mers pe sârmă și ar trebui să-l faci bine. Începutul e extraordinar, sintagmei simbolice „alergarea neputincioasă” îi este atribuită identitatea „frică”, atât de natural exprimat versul încât pare a se baza pe o dependență reciprocă a conceptelor frică-neputință și mai mult, cred că reușește să ofere noi valențe între acestea. Acel „vroiam să spun” mi se pare că strică mult, e integrat într-un mod stângaci și sec în corpul textului; însă reala problemă e că textul de abia se deschide (foarte reușit, o mai spun încă o dată) și se și încheie, inapt de-a transmite cititorului ceva, orice, decât aceleași simple cuvinte, concepte, „de-a gata” (spune-le cum dorești) atât de mult întâlnite în scrierile „tinerilor speranțe” or debutați, care nu mai produc nimic, nici măcar o implozie.

mutumesc de comentariu. chiar nu vazusem disonanta acelui\"vroiam sa spun\", asa incat l-am scos. cred ca dau mai bine aceste critici, decat laudele fara obiect. o sa incerc sa fiu mai atent. si eventual mai clar? multumesc inca odata. cat despre debutanti, nu stiu ce sa spun. sunt unii care merita interes, altii care nu.