cenușa care îmi înfrânge trupul,
în neant de visare,
picior ce încearcă de trup,
să se ducă prizonier făra iesle,
cănd cântul urcă zămislit,
la amurg când șoaptele curg,
la vale pe vintre de
Români ce făra casă,se bat pentru avere,
Copii ce fără țară,învată să vorbească,
Nu se întorc la mame,chiar dacă țara cere,
Se luptă ca să aiba o viață ca de iască.
S-au dus departe anii,cu
