Dan Norea

Adriana, felicitări și îți urez să scoți cât mai multe volume!
Adrian Munteanu, mulțumiri pentru aducerea în atenție!
Amândurora vă urez o lansare reușită!

Sunt de acord cu părerea lui Nae, că timpul verbelor trebuie să fie decisiv în alegerea variantei. Dar am ajuns la o concluzie contrarie.

În epigramă e o relație de tip cauză- efect. Găsim cauza în versurile 3-4 și efectul în 1-2.
În prima variantă, verbele sunt la imperfect, ceea ce induce o acțiune continuă, un fel de trecut continuu. Plictiseala permanentă poate fi foarte bine cauza despărțirii, dar jocul de cuvinte (dublul sens al cuvântului \"mort\") e mai puțin vizibil.
În varianta a doua, din punct de vedere sintactic, \"e mort\" e la prezent. Dar din punct de vedere semantic, o sintagmă de forma \"este+un verb la participiu trecut\" indică tot o acțiune trecută și încheiată, la fel ca perfectul compus din versul 4.
Între \"este roșu\" și \"este plecat\" e o diferență enormă, dată de participiul trecut.
În schimb, în varianta a doua există cuvântul \"mort\", care poate induce un al doilea sens - cei doi se despart nu prin divorț, ci prin deces.

QED

Politica văzând că e un joc
Cu un miros puternic și fetid,
Când intri în rahat e un noroc...
Noroc că n-ai intrat într-un partid.

Ideea mi se pare colosală
Și, ca urmare, astăzi m-am decis:
Cu-amicii merg la un pahar de smoală
Și nu cu plicticoșii-n paradis.

Păi e normal. Popa e bărbat și, în lumea femeilor, e un lucru binecunoscut - bărbații prea se grăbesc la sfârșit. În cazul nostru, cred că este unul din motivele principale ale disprețului suportat de autor din partea soției. :)

Vin să mă alătur predecesorilor în aprecieri - un text bine scris, un umor bine temperat, un stil care dovedește că autorul nu mânuiește condeiul de azi- de ieri.
Felicitări!

Când invidia se naște,
Lasă-l pe Petrică-n pace
Și mai bine recunoaște:
Daniela cred că-ți place!

În șaptezeci, în mai, în satul său
Natal, o mică fată se năștea.
Azi, ca femeie, este bună rău,
Iar ca epigramistă - bună rea.

La-ntrebarea cu pricina,
Aș răspunde negreșit:
Cred că, mai întâi, blondina
Cu ceva l-a găurit!
(Anda Andrieș)

Anda-n confruntări
Cert are dreptate,
Ambele cedări
Sunt premeditate.

Florinel, mare dreptate ai. Marțea are trei ceasuri rele, dar lunea are opt. Primele opt, până ajungi acasă.
E a nu știu câta oară în ultimele zile când dau de proza asta. Mai întâi am citit-o în ziarul constănțean \"Cuget Liber\". Apoi a fost citită sâmbătă, în CUC. Cu ocazia asta am aflat că e cea (mă rog, una din cele două) care ți-a adus premiul III la Alba Iulia. A fost propusă pentru revista literară \"Agora\", tot din Constanța. Mă bucur că, în sfârșit, ți-ai adus aminte să o postezi și pe agonia.
Și după atâta vreme, tot uit să te întreb: băiatul tău și-a îndreptat nota la religie?

Vezi că ai un typo \"Ierta-ți-l!\". Corect e \"Iertați-l!\", pentru că e persoana a doua plural.

Todo, ca să îmi explic de ce sensul epigramei nu e foarte clar, am analizat-o în detaliu.

Aspectul semantic. Mai întâi, se vorbește acolo de părinții autorului. În mod implicit, în absența unei indicații contrare, părinții cuiva sunt căsătoriți. Deci cuvântul \"cedat\", referitor la mamă, nu e deloc evident.

Aspectul sintactic. În asemenea cazuri, când un predicat are două semnificații diferite, trebuie ca cele două subiecte să figureze în clar, unul înainte (cel care distrage atenția), altul după (cel cu poanta).
În cazul ăsta, precedentul subiect ar fi trebuit să fie mama.

Sper să nu iei și comentariul ăsta ca o continuare a \"atacului\", ci ca o justificare a primului meu comentariu.

Nu mai căuta alte soluții, varianta lui Todo e cea mai bună. Orice alt cuvânt între \"facultăți\" și \"pe strada lui\" e un amortizor care împiedică receptarea imediată a poantei.

Că ești suspicios, mergând până la mania persecuției, asta știam. Dar nu mă așteptam să reacționezi așa la comentariul de față.
Hai să punctez câteva lucruri.

1. În ultima vreme sunt mult mai ocupat decât înainte. Am serviciu, am o familie numeroasă, iar la astea s-au adăugat, începând cu ianuarie, alte câteva activități.
În acest context, am zile întregi în care nu intru pe agonia. Pentru că ai pomenit de Mizil, am făcut o scurtă căutare prin arhivă. Toate textele de la Mizil au fost postate în 27.01. Iar eu n-am intrat pe agonia între 26.01 și 03.02. Nu spun că nu le-am citit ulterior, dar să comentez cu atâta întârziere, nu avea niciun rost. Cu atât mai mult cu cât eu n-am trimis nimic la Mizil.

2. Nu cred că l-am favorizat cu ceva pe Nelu Gârda. După atenția pe care i-am acordat-o, dacă ar fi fost mai sensibil, ar fi avut și el motive de reproș. De la 1 ian, de când am dreptul să dau stele, nu i-am acordat niciuna. Ba mai mult, nici lui Nae Bunduri, nici lui Vali Slavu, nici lui Laurențiu Ghiță... Și nu pentru că n-ar fi postat între timp epigrame valoroase. Ci pentru că nu m-am nimerit pe agonia imediat după postare. După mine, o stea are scopul să atragă atenția asupra textului. După o săptămână, degeaba o dai.

3. Tu ești singurul epigramist de top care consideri sugestiile (nu pe toate, dar o bună parte din ele) drept atacuri. În cazul de față, intenția mea a fost cât se poate de sinceră - să-ți îmbunătățești epigrama. Asta pentru că, dacă mie nu mi s-a părut evident dublul sens al lui \"cedat\", e posibil să mai fie câțiva zeci de cititori care să nu savureze poanta la adevărata ei valoare.

Nici nu știu cum să procedez în continuare. Dacă nu comentez, te superi. Dacă vin cu sugestii, te superi. Ce să fac, să intru zilnic, să văd dacă ai postat ceva și să te laud? Dacă vrei, o fac și pe asta, pentru că prietenia ta este la fel de prețioasă pentru mine ca a tuturor umoriștilor de pe agonia și nu numai.

Succes la următoarele concursuri!
Dan

Cred că poanta ar fi putut fi mai bine construită, în sensul evidențierii semnificației duble a cuvântului \"cedat\". Ceva gen \"S-au cunoscut, tata i-a făcut mamei o curte îndrăcită și, într-un final, a cedat. Prezervativul.\"
Sunt convins că așa ceva ai avut și tu în vedere, dar intenția nu e prea clară.

Cum frumusețea-i trecătoare,
Vă rog femei nu ne-acuzați!
E logic că iubirea moare,
Din când în când și la bărbați.
(Ion Ruse)


Dacă întrebi orice consoartă,
În voce vei simți tristețea;
Când la bărbați, iubirea-i moartă,
Se mulțumesc și cu... tandrețea.

un singur țântar -
o armată de oameni
nu-i fac față
(Valeria)


din cauza lui
am pleznit o mulțime
de nesuferiți

Vali, generalizarea presupune majoritate, nu unanimitate și, ai dreptate, se pot scrie biblioteci întregi cu întâmplările din spitale. Nu numai la noi, dovadă cele câteva seriale americane cu acțiunea într-un spital.
Dar asta nu exclude excepțiile. Prin \'84 am fost internat la Spitalul de ortopedie din Eforie Sud, unde atitudinea personalului era cât se poate de corectă. Explicația am avut-o în noaptea de după operație, petrecută la reanimare: pe la 2 noaptea, a venit în control directorul spitalului, un bătrânel care locuia chiar în incintă. Peste tot, omul sfințește locul.
Povestea ta, în schimb, ține de domeniul miracolului. Dacă o scrii, nu-și are locul decât într-o carte de basme.


Nelu, cred că m-ai înțeles greșit, nu militez pentru înlocuirea clinicilor și a spitalelor de stat cu unele private. Nu totală și nu bruscă. Dar, dacă se face treptat, simultan cu micșorarea taxelor pentru sănătate, mi se pare singura soluție pentru schimbarea mentalității personalului medical. Înainte eram mai optimist, mă bazam pe schimbul de generații, pe deschiderea adusă de globalizare... Nu, dom\'le, în orice meserie, ăia bătrâni îi cresc pe cei tineri după chipul și asemănarea lor. Mă refer la năravuri, nu la meseria propriu-zisă.
Culmea este că, după unele surse, urmează niște parteneriate public- private în domeniul sanitar. Cred că e vorba de vreo 200-300 spitale în toată țara. Parcă văd că se va repeta istoria cu privatizările de după \'89. Doar că de data asta vom vinde cu un leu nu un combinat, ci un spital.

La a ta cimilitură,
Nu ghiciră care-i poanta...
(Daniela)

Uite care-i poanta,
E-o minune asta:
Te culci cu amanta
Și dormi cu nevasta.

Florian, studiez fenomenul șpăgii de aproape 30 ani. \"Evoluția\" a fost următoarea.

Prin anii \'60, exceptând câteva categorii profesionale (ospătarii, hamalii din hotel), șpaga se dădea pentru un tratament de excepție. La un funcționar public - eliberarea actului cu caracter de urgență. În spital - o rezervă bună, un medicament care nu se găsea...

În timp, a avut loc o stratificare socială. Ca un exemplu, îmi spunea cineva că în Giurgiu există două clase sociale - vameșii și restul lumii. Ei bine, în Constanța erau mai multe categorii largi de oameni cu bani - portuarii, vaporenii și lucrătorii în turism. Toți aceștia voiau un tratament preferențial și erau dispuși să plătească pentru asta. Restul lumii a trebuit să procedeze la fel, pentru a evita discriminarea. Așa s-a ajuns ca prin anii \'70, șpaga să devină o regulă, nu o excepție. Un fel de taxă neoficială.

În anii \'80, pe care eu îi consider decisivi pentru degradarea morală de astăzi, s-a ajuns ca șpaga să fie condiționată pe față. Dacă nu o dădeai, nu primeai actul, te amâna funcționarul de la ghișeu cu anii. Medicii au început să nu mai opereze fără șpagă, profesorii (evident, nu toți) să lase corijenți ca să te meditezi la ei... Până și cărțile în librării se dădeau pe sub mână.

Acum e aproape ca în anii \'80. N-are nimeni curajul să te condiționeze pe față, dar dacă dai șpagă, o dai degeaba. Personalul din spital își face treaba la fel de prost, sau nu și-o face deloc. Vezi exemplul din text, cu asistenta din tura de noapte.

Din păcate, Constanța a dat tonul, a fost totdeauna cu un pas înainte. Prin \'72-\'73 am locuit un an în Timișoara și am constatat că erau mult \"rămași în urmă\". Acolo, vânzătorii din magazine încă mai erau zâmbitori și amabili, fără compensații. Prin \'80, un văr s-a căsătorit cu o doctoriță din Ardeal. După câteva luni, doamna mi-a povestit, terifiată, câteva cazuri de la un spital din Constanța care, acolo de unde venea, nu s-ar fi întâmplat niciodată.

În momentul ăsta, ai dreptate, în spitalele de stat nu se mai poate face nimic. O coaliție anti-șpagă e imposibilă. Dar am auzit că există clinici particulare unde personalul refuză șpaga. E drept că factura oficială te cam cocoșează. Totuși, e singura metodă de a îndrepta ceva.

Varianta ta de \"porcină\" îmi place mai mult decât a mea. :)

Excelentă epigramă, excelent răspuns!

Poate ar trebui explicat și celorlalți, pentru a nu obliga un site întreg să caute în DEX.

- Primul vers e clar - bara e un aparat (drept!) la gimnastică.
- Al doilea e aproape clar - bara în fotbal e o neșansă. Când e speranță, nu știu. Poate atunci când din bară intră în gol.
- Cu al treilea vers m-am lămurit abia după ce am consultat DEX-ul: \"Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ.\"
- Al patrulea are două elemente distincte - \"Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte\" (habar n-aveam) și \"instanță\" - bara avocaților, de la tribunal.

Cum sunt prea multe semnificații necunoscute marelui public, aș propune pentru versul 3:

Un ajutor la dezbrăcat,

care să te trimită către bara de la striptease.

Una mai veche.


Din întreaga flotă
Ce-a avut-o dotă,
A primit poporul
Doar... Distrugătorul.