Dan Norea

Mă bucur pentru tine,
Însă, părerea mea
E că era mai bine
De \"MERȚA\" se numea.

Îmi place mai mult primul. De ce ? Pentru că, deși nu e prima oară când stelele sunt oglindite în apă, parcă ale tale sună mai bine. Țin minte o versiune a mea, cu care am luat locul I în săptămâna 30.

Lac plin de stele –
cu barca-mi plimb iubita
prin Carul Mare

\"Stele-n adâncuri\" sună mai bine decât \"Lac plin de stele\". Iar mie mi s-a reproșat prezența iubitei. Iubitele n-au ce căuta în haiku. Broscoii da, au un iz de Basho, care-i încântă sufletul oricărui iubitor de haiku.

Într-adevăr, a fost o seară frumoasă, nu-mi pare rău de drumul până la Slobozia. Ba pot spune că nu-mi pare rău nici măcar de drumul înapoi, la Constanța, printre rafalele de viscol. Mai ales că am am avut ca tovarăș tot un epigramist, pe Ionuț Daniel Țucă.
Aduc aici, până nu le uit, catrenele cu care am intervenit.


Despre efectul avut de catrenele lui Ghiță asupra politicienilor

S-a stârnit în București
O întreagă calimeră,
Văzând cum le potrivești
Într-o \"Rânjetonieră\".


Celor trei componente ale trupei \"Lemn dulce\"
(care foloseau cu schimbul o singură chitară)

Sala-ntreagă azi îngână:
Dintr-o zare-n altă zare,
Hai să dăm mână cu mână...
Să le luăm două chitare.

Ți-aș da nemurire,
Ți-aș da-o pe-a mea,
Ți-aș da și iubire
Și-un strop de cafea.

Și nu-ți cer în schimb
Decât flori dalbe de măr
Să-mi împletești un nimb
Să mi-l așezi în păr.

Miracolul tău
Dă-mi și mie din el.
În marele hău
Să n-ajung singurel.

Să știi că eu te-aș întreba
Despre turistă altceva:
Cât mergea autocarul,
Ți-a testat vocabularul?!
(Anda Andrieș)

Într-o țară-ndepărtată
Tocmai vizitam o grotă
Și atunci doamna, dintr-odată
Devenit-a poliglotă.

Un moșnegel viața rezumă:
C-o iei în serios sau glumă
Este ca o răceală - trece
Așa că, zău, mă lasă rece.


Sorin, excepțional catren. Are de toate, prozodie, poantă, originalitate. Ți-aș da o stea da\' n-am.

Sărbători fericite !

...e o adevărată baladă populară. Ca românu\', imparțial, susțin că toți au dreptate:
- Nelu Gârda - repetiția este în spiritul baladei populare, vezi \"Miorița\";
- Nae Bunduri - ce e prea mult strică; dacă ar fi un pic mai scurtă, tăind din repetiții, s-ar citi mai ușor;
- Atropa - ai scăpat un Băse în loc de Văse; îl găsești cu ctrl+F;
- eu:

- Văse, dragă Văse,
Meșterule Văse,
Ție nu ți-i milă
De a ta iubită?
Văd că nu glumiți
De mă tot numiți,
Guvern pân\'la gâtu,
Guvernul mă strânge,
Țâțișoara-m\' curge
Boculețu-m\' plânge.
Da\'voi să-mi lăsați
Loc leagănului
La căpu zâdului,
Vântu (!) când o bate
Ni l-o legăna
Și când îmi va ninge
Bocu mi l-o unge
Și când o ploua
Bocu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!!!!!


N-am schimbat decât câteva litere. :)

Nu sunt tuns fi\'ndcă sunt chel
Dar alăturea de el
Eu am tot băut în casă:
M-a băgat mereu sub masă !

Replica ta îmi amintește că pe vremea lui nea\' Nicu eram confundat uneori cu un popă, datorită bărbii. Țin minte că într-o zi m-a oprit un preot pe stradă ca să-mi comunice conspirativ:
- Vezi că au băgat pui la magazinul X !

Ce-ți dorești tu, Anus Nou ?
La așa solicitare
Ți-aș aduce eu cadou
Însă... n-ai fost băiat mare !

Stând amicii tăi la bar, ne
Batem împreună capul:
Ținând cont de cele coarne,
Care dintre voi e țapul ?

și

Stând din toiul dup-amiezii
Până hăt, târziu, în noapte,
Ne-ntrebăm mereu, în șoapte:
Dom\'le, dar ai cui sunt iezii ?

Oftalmolog sau orelist,
Cam asta versul îmi insuflă;
Dar am un dubiu (te văd trist):
Ți le repară sau le umflă?

Eu mă refeream la numele liceului :)
Dacă soțiile absolvenților liceului LOGA conduc câte un LOGAN, soțiile celor de la liceul MERȚA ar fi condus câte un MERȚAN. Altă viață, parcă tabla de Merțan e un pic mai rezistentă. :))

Când m-a văzut c-aduc bunicul,
Mi-a spus senin: o bagatelă,
Se face bine. Lasă plicul
Și du-l pe moșu’ la capelă.
(Nelu)

Zise popa spre nepot,
Băgând plicul în sutană:
L-ai adus, dar eu socot,
C-ai făcut-o de pomană.


Nelu, LA MULȚI ANI !

Am auzit, sincer să fiu,
Că-i generos precum e pașa,
Pentru o sticlă de rachiu
Ți-o dăruiește pe Natașa.

Eu n-am gasit acele texte/comentarii invocate de Laurentiu ca fiind insulte.
(Radu Herinean)

Nu le-ați găsit din două motive:
- o parte din ele au fost trecute la OffTopic de către Vali Slavu și Eugenia Reiter;
- Eugen Sfichi are talentul de a strecura insultele printre vorbe mieroase, ca într-un scheci de acum câțiva zeci de ani: "Dragul meu X, ești un tâmpit și un prost crescut, dar ai talent cu carul! Da, iubitul meu bou, dacă n-ai avea tona asta de talent n-ar fi nimic de capul tău."

Am căutat câteva mostre, eliminând umplutura mieroasă, cu riscul de a fi acuzat de cenzură.

1. Ion Ruse o citează pe Monica Macovei, care își exprimă temerile privitoare la un război civil:
Cătană nu e, dar a fost,
Cândva un comandant viril
Și-acum ar vrea să prind-un post
De șef, într-un război civil.

Eugen Sfichi:
Există limite când ne punem pe scris, iar Ion Ruse le-a depășit.
...
Putem avea prejudecăți și opțiuni diferite, epigrama politică are tradiții, dar nu avem voie să spunem că ne vom sfârteca unii pe alții.
Este foarte grav, pentru că Ion Ruse este fost militar. Nu are dreptul să vorbească despre război civil. Dacă se gândește că ar putea vâna pe câmp compatrioți, îi aduc aminte că justiția militară e severă.

2. Eugen Sfichi către Cornel Rodean

Cornele, din păcate tu pledezi pentru eleganță prin lipsă de eleganță.
Îți înțeleg frustrările și defulările periodice.
...
În paranteza finală ai fost lipsit de eleganță și iarăși te citez:
„(editor specializat pentru această secțiune nu se înșelege dacă mai are, sau nu)?!”
Cornel Rodean

Din punct de vedere freudian tu ai comis un act ratat când ai scris „înșelege”, dezvăluindu-ți astfel intenția de a înșela pe toată lumea.
Ți-ai pus în paranteză o criză mică și inutilă de personalitate.


După părerea mea, nici Ion Ruse, nici Cornel Rodean nu merită asemenea acuze.


În privința epigramei politice pe care ES susține că o practică, afirmația ar fi adevărată dacă ar ataca întreaga clasă politică. Ori el atacă sistematic, prin epigrame și comentarii în proză, doar o anumită parte, reluând argumentele PDL-iștilor, auzite la televizor. Dacă asta nu e campanie electorală, eu nu știu cum să-i spun altfel.

Nu am nici cea mai mică suspiciune privind calitatea jurizării de la Caransebeș. Personal, știu că am trimis niște epigrame mediocre și de aceea nici nu le-am postat pe agonia. Dar...
Țin minte că la textul meu despre festivalul de la Buzău (unde, deși simplu observator, am făcut rost și am publicat epigramele premiate) susțineai într-un comentariu că există concursuri unde premiile se dau pe bază de reciprocitate. Cum părerea asta nu e singulară, după mine singura soluție este să lăsăm lenea deoparte și să aplicăm o deplină transparență. Subiectivismul nu poate fi înlăturat, dar poate că juriile, știind că votul lor va fi făcut public, vor avea mai mult discernământ.
Deocamdată suntem o mână de oameni pe internet, din sutele de epigramiști din țară și diaspora. Dar ponderea se va schimba. Și viitorul ăsta este - site-uri unde se vor organiza aceste concursuri, cu anunțuri, regulamente și rezultate publicate electronic. De ce n-am fi noi, această mână de oameni, cei care să fim cu un pas înainte ? De ce să nu aplicăm această transparență, atât de necesară și de inevitabilă ?

Ți-ai luat la Vâlcea trei costume
Și toate trei - de protocol;
Le-au descusut, au dat de nume,
Și ai venit în fundul gol.
(Laurențiu Orășanu)

N-aș vrea acuma să fac valuri,
Un lucru însă te irită:
La anumite festivaluri
Tot \"haina e mai mult privită\".


Haina, cum s-ar spune,
Îl face pe om.Măicuță!
A evoluat, pe bune,
Căci se tragea din maimuță!
(violeta andrei)

Catrenul tău eu cred că pot
Să spun de unde-și trage seva,
Dar haina, cuget și socot,
A (pre)făcut-o doar pe Eva.

citind el scrierea-mi suie
Norea ochii mari ii casca
zicand: -la orice statuie
de-a mea voi sa puneti... basca
(Genu)

Păi, la ce-mi propui tu mie
O idee dă să nască:
Eu renunț la pălărie
Și chiar mi-ar plăcea... o bască !

Dar să mi-o aduci personal din Țara Bascilor. Și să fie tânără. Și frumoasă. Și ai grijă, e pentru mine, ia mâna de pe ea !

Cristina, nu sunt numai două Delte, sunt atâtea Delte câți vizitatori. Ba chiar mai multe, dacă ținem cont că și compania contează.
Țin minte că în tinerețe, pe vremea când mă gândeam de două ori dacă să îmi cumpăr un sfert de pâine sau juma\' de pâine, mergeam cu rucsacul în spate din cabană în cabană. Și la multe din ele baia era inexistentă, iar WC-ul înfundat. Așa că ieșeam câte doi, ca să ne facem nevoile îm zăpadă. De ce câte doi? Din cauza câinilor.
Ei bine, aș da orice ca să mai trăiesc vremurile acelea. Mă refer, evident, la tinerețe, nu la epocă.:)

Mulțam pentru vizită și aprecieri.
Toate bune,

Atunci bună dimineața.
Mai încerc o dată. VIAȚA.