Poezie
fiul
1 min lectură·
Mediu
ploaia măruntă
intră în pământ
până la
miezul nopții
dacă te grăbești
mai
poți să intri
în mine
la fel cum
duminica asta
o să îmi intre în
oase/ trei cafele
o să beau azi
în pijama
te simți ca o
țestoasă mică
adormită pe șina
căii ferate unde
mama balansează
o umbrelă ruptă
unde /își așteaptă
singurul fiu
se trezește dimineața
tot mai
plictisit
de aceeași pantofi
rupți/ de pe hol
aceeași imagine de
pantofi geacă ușă trântită
mâine e luni
iar o să beau cafeaua
din pahare de plastic
023822
0
mi-o plăcut această așteptare-simțire, precum o \"țestoasă mică / adormită pe șina / căii ferate\".
întreaga desfășurare e atât cât trebuie, nu(-și) depășește conturu\' fin al unui tablou-sentiment-stare.
finalu\' este excelent.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ghica