Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Câinele deocheat

o poezie contemporană

1 min lectură·
Mediu
Câinele frumos,lățos stătea pe prag cam mofturos
O mâță tristă se holba cum el își descânta
-Ce vrei mâță urâcioasă? câinele o întrebă
-Să mă duc acasă...cred că m-am pierdut
-Stai oțâr să îmi descânt ș-apoi te-oi duce io...
După ce câinele își descântă cu apa față își udă și pe mâță o-ntrebă :
-Unde stai iubita mea?
-Pe strada Suliței, nr.2.
-Și singură de ce nu mergi?
-Poate vreau să flirtez cu tine...
-Și ce te face pe tine să crezi că te doresc?
-Sunt frumoasă și galeșă...poți oare să reziști?
-Ca tine am sute draga mea...
-Dar vai, eu sunt cea care te-a deocheat și te blastăm să rămâi mereu așa pentru că m-ai refuzat...
Câinele plecă trist și ghici ce?
A murit săracu\' deocheat...
001.301
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

dan moldovan. “Câinele deocheat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-moldovan-0031312/poezie/1825833/cainele-deocheat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.