Dan Gabriel

-XXIV- Venise și duminica dinaintea nașterii Domnului. Încă de pe drum meditam la metode prin care aș fi putut scăpa de ritualul acesta săptămânal, de care eram sătul. Îmi închipuiam catastrofe

-XXIII- În săptămâna care a urmat am crezut că voi avea totuși parte de puțină bucurie, de șansa de a ieși din monotonia de zi cu zi și de a uita de mâhnirea pe care o resimțeam, fără excepție,

-XXII- Cu toate că duminicile în care am fost nevoit să merg la biserică au fost relativ puține, mi-aș fi dorit să nu fi mers deloc. Câtă diferență era între vremea când aveam mintea tulbure și nu

-XI- Uneori, când vorbele ieșite din gura preotului îmi păreau de necrezut și sfidând logica, o căutam cu privirea pe bătrânică, în locul unde stătea îngenuncheată, parcă sperând că voi găsi în

-XX- Tot despre avere era vorba și în predica din duminica următoare. Nu fusesem plictisiți îndeajuns în precedenta. Era iarăși vorba despre un bogat anonim, de parcă toți acești bogați menționați

-XIX- În ultima vreme nu mai fusesem atât de atent la predicile de după citirea Evangheliei pentru că se suprapuneau pe gândurile mele. Nu vroiam să-mi suspend judecata pentru mai târziu doar ca

-XVIII- Gândeam toate acestea într-o duminică oarecare, lipit de ușa bisericii, la o distanță respectabilă de orice enoriaș, să nu mă trezesc abordat dacă, din neatenție, lăsam vreo interogație să

-XVII- Vorbeam de civilizații, chiar și cele mai vechi atât de tinere, în comparație cu Timpul. Eram mirat că primele au apărut tot în zone deloc ospitaliere, în mijlocul acelui galben-portocaliu

-XVI- Am lăsat istoria de-o parte până aveam să termin cu geografia. Materia părea de sine stătătoare, îmi oferea întreg cadrul unde să pot implanta povestea întregii umanității dar, în același

-XV- Cu toate ca bătrâna nu intra la mine în cameră, sau nu o făcea cât eram eu acasă, aveam grijă să pun cărțile bine, să nu fie în raza vederii sale. Pentru început spațiul de deasupra

-XIV- Pentru mult timp am continuat să calculez valoarea banilor în pâini, pentru că mi se părea că acestea reprezintă cu adevărat o nevoie și nu una oarecare, ci una primordială și abia mai

-XIII- Cred că i-a luat ceva vreme băbuței mele să mă afle în locul unde eram cocoțat, dar s-a grăbit spre mine înmânându-mi o plasă cu o pătură nouă și pufoasă înăuntru, să fie de sufletul

-XII- În ziua înmormântării bătrânica mea era trează de la primul ceas al dimineții, întoarsă la vecină pentru treburile care mai rămăseseră de făcut, de parcă nici nu mai simțea povara anilor. Pe

-XI- În săptămâna care urmă se întâmplă să moară bețivanul cartierului care, neplăcută coincidență, locuia cu noi în bloc. Îl vedeam de fiecare dată când ieșeam la cumpărături, întins pe scări sau

-X- În după-amiaza acelei duminici parcă un gol se făcu în mintea mea, încăpățânându-mă de a nu mă mai gândi la cele sfinte, astfel nici bătrâna să nu mai poată veni cu noi lămuriri. Îmi mai

-IX- Mă învârteam cu neastâmpăr prin cameră, pe de-o parte mândru de mine pentru descoperirile mele, dar pe de altă parte din pricină că nu mai aveam altceva de făcut. Până la liniștea nopții mai

-VIII- Trezită parcă din visare, sau poate că fusese prea concentrată la ceea ce se desfășura la televizor, își rezervă câteva momente ca să-și vină în fire. Apoi, deschizând un sertar al

-VII- Vroiam încă să profit de faptul că bătrâna continua să se închine pentru a mă întoarce la nelămuririle mele. Apă vie?! Păi asta nu era ceva despre care auzisem în basme? – iarăși nu știam

-VI- Îl simțeam lovind în zăbrelele închisorii reprezentate de trupul meu, disperat, strigând în surdină, vrând să mă facă atent, ca și cum în întreaga noapte dedicată cugetării, nu făcusem

-V- Îi dădui brațul și plecarăm acasă, fără să scot un cuvințel. Aveam deja destule care îmi vâjâiau prin cap. Iar acasă ea se comportă de parcă nici nu băgase de seamă tăcerea mea, pornind a

-IV- În prima noapte m-am strecurat afară să-mi aduc sacii pe care i-am îndesat sub pat. Apoi am umblat ca huhurezul prin casă, încercând să găsesc o fereastră prin care să pot vedea clar cerul.

-III- Căutam un loc singuratic în care să-mi petrec noaptea, și cum nu găsisem niciun cimitir prin preajmă, sau poate că nu am știut unde să caut, m-am gândit că și parcurile sunt la fel de bune.

-II- Mă uitam la el, el la mine, ca două rude vechi ce nu s-au găsit de mult, fiecare alegând la un moment alt traseu, unul ducând până la ceea ce era el azi, iar celălalt ajungând până la mine,