Poezie
Violet visator
1 min lectură·
Mediu
Oare nu iubești țărmul acesta care
se împarte între copil și privire,
care întinde mîinile după spuma fiecărui val și
apucă între degete fiecare ochi de lumină ivit din acea izbire;
iar aroma
părului pădurii,
amestec fermecător
de mosc și trandafir, care
se lasă peste nisip,
îl ține în vrajă
și ademenire,
departe de chemările
de turcoaz
hiacint
violet-visător
roșu-sîngeriu
ale depărtării, ale călătoriei,
ale legănării sau plutirii; atunci
cînd îți lași părul și pieptul și marea
peste gura mea?
00493
0