„Fiecare zi este puțină viață: fiecare trezit și ridicat este o mică naștere, fiecare dimineață, puțină tinerețe, fiecare odihnă și somn - puțină moarte.”
Ce frumos e cerul astăzi,
Ca o velă-ntinsă in vânt,
Cu-ale sale riduri albe
Ce rămân pe veci în gând.
Norii alunecă tot leneși,
Tot mânați ca o cireadă,
Picurând mereu aceleași
Flori de măr
Suntem oameni pentru că așa ne-am născut,
sau doar ne place să o credem?
probabil am devenit pe parcurs,
însă un lucru e sigur:am fost animale.
o spun cu părere de rău,mulți încă mai
Însumate se-ntâlnesc
zâmbetele lumii,toate,
și nu pot să se înalțe,
pentr-o clipă dac-ar vrea
la al gurii tale dulci
zâmbet mic de catifea.
doar o altă gură moare
când te cheamă,să mai
când poate visuri albe
ca valurile mării
vor trece peste mine,
când trupul meu de gheață,
ca roua dimineții,
va tresări-n adâncuri,
iar pielea mea uscată
va mai simți vreodată
un strop căzând