Dan Cârlea

A fost vultur, a fost urs,
Acum a crescut un pic,
Urcă în sodanj la CURS,
Dar om nu ajunge, zic ?

pana la final parca e rupta dint-o carte de bucate.
Finalul e frumos, dar trebuia sa mai intercalezi cateva pasaje poetice si prin restul textului, sa il impanezi ( ca sa raman in tonul poemului ) cu poezie. Mult prea gastronomic.Dezechilibrat prin asta.

e drept că am roșit, dar nu prea mult, mai puțin de o oră.
Sau inițial în loc de :

Un olar frământa lutul,
Modela mereu femei,
Meseria și...plăcutul,
Le făcea cu mult temei.

fusese

Un olar frământa lutul,
Modela mereu femei,
Meseria și...fututul,
Le făcea cu mult temei. ? si ati modificat uitand de incadrare

De fapt, ți-a venit s-o scrii,
Însă n-ai avut tupeu,
Ai pus numai un cârlig,
Sperând sexul să-l bag eu.

Las\' că vin acum maeștrii,
Și-o să iasă toate cele
Dar mulți vor privi tăcuți
Gândind altele mai rele.

Mi-a placut, dar dupa parerea mea ar fi mai bine daca ai renunta la paranteze, chiar la toate.
Si la ( Stanescu ) si la ( nu intotdeauna de bine ),
( din ce in ce mai rar ). Incearca si o sa vezi cum ti se pare, dupa aia lasa cum crezi.
Nu stiu daca e reala sau doar pentru text chestia cu Nichita ca mai purta si tenisi, niciodata nu am auzit asta si nici nu mi-l pot imagina asa.

Poezia este foarte frumoasa, mesajul nu este infantil, cum intalnesc la majoritatea care se arunca la poezia clasica, dar e o mare problema de tehnica : cand scrii poezie clasica pastrezi de la inceput la final tipul de rima.

Nu le mai stiu denumirea la toate, dar nu se face asa ceva - in prima strofa rimeaza primul cu ultimul, la a doua strofa incrucisat, la a treia strofa primul cu al treilea
( nici nu se obisnuieste asa, se face ca macar sa rimeze al doilea cu al patrulea cand sunt 4 versuri / strofa ), si apoi se schimba structura, se mai adauga alte 2 versuri .

Pastrati aceeasi structura de la inceput la sfarsit. Altfel, bine facute rimele, ritmul e corect, mi-a placut, mai putin cele enumerate mai sus.

\"Mă uit ca prostul pe factură
Și văd că, fără explicații,
Mai marii care dau din gură
Scumpiră iarăși...deprawații.\"
( Sorin Olariu )

Stau și mă uit, crucindu-mă pân\'la pământ
La miniștrii care-și iau ușor simbria,
Nu știu de ce îmi vine de măgari să spun
Dar nu apuc. Mă fugărește...gigacalUria.

Preferata mea este ultima strofa, si imi place sa o citesc usor modificata si anume :

\"va crește oare copacul
de-a lungul istoriei?\"

Poem cu aer de anamneza in sensul lui Eliade din \"Sarpele\".
Frumos gasita ideea cu \"marturisind amnezia\" .

sa ma compar CU

nu mi-am permis sa ma compar tu Carmen la poezie. Sigur ca ea scrie mult mai bine ca mine, asta e un truism deja, hehe, apa e uda, zapada e rece, coboratul se face numai in jos, poezia lui CMV e peste a lui Carlea, lucruri arhicunoscute, locuri comune.

Ia arata-mi si mie o poezie de-a mea cu un moticon. ( te referi la o personala pe teme de massmedia tu )

PS - urmeaza sa scrii un text, pardon poezie, despre girafele ROGVAIV ? Iei culorile la rand sau te potolesti ?

PS 2 - ai vreun interes barbatesc la Carmen, asa deodata ?Ca de pe contul Zabet o faceai arsice, carne de mici, maimuta cu fundu\' rosu, etc.

( nău ofens Carmen, ăștia-ți sunt noii prieteni ; îmi place cum îi vezi buni pe cei care te laudă și proști pe cei care nu ... foarte matur )

referiri, acestui, atenuandu-i,

Nu as fi intervenit, dar pt. ca Romulus isi pune aceasta intrebare imi dau seama ca poate ar fi bine pt. autoare sa spun ce am inteles de multa vreme. Poate o ajuta, fiindca imi pare rau sa vad chestiile astea.

Fenomenul psihologic e urmatorul :
din pacate, Carmen nu are incredere in ea atunci cand scrie pentru public, si se agata de tot felul de tertipuri -
de ce au scris altii, referi, amestecuri de simboluri si teme diverse, si chestii de genul finalului acestul text.

Este o metoda de aparare de genul
\"nu aveti ce sa-mi faceti, eu recunosc ca ma joc\" - lasand sa pluteasca ideea ca daca ar vrea sa scrie mai serios si mai adevarat ar putea si opinia mea este ca ar si putea, marturie stau cateva texte cu adevarat reusite pe care le are, nu ma mai duc sa iau linkuri ca sunt cam adormit la ora asta, nici ness nu am baut inca si am sarit pe calculator, credeti-l pe cuvant pe Nea Gogu ca ea poate sa scrie si cum trebuie.

Este ceva din mecanismul autoironiei, care adesea e folosita pentru a masca diverse lucruri
( \"las\' ca mai bine fac eu cate o caterinca de mine, decat sa faca altii \" astfel elimina niste potentiale surse de disconfort, plasandu-se intr-un spatiu pe care il controleaza, fiindca fac ei misto de ei, cand vor, de ce aspecte vor si astfel au oarecum sub control reactiile celorlalti vis-a-vis de subiectele de caterinca, nu e ca atunci cand o tranteste altcineva, cum vrea si pe nepusa masa.

Sugerez pt. Carmen sa isi revada textele reusite, poezia adevarata si putina pe care o are, si sa scrie asa, nu sa se ascunda dupa tot felul de tertipuri, ca poate sa scrie dar isi cam ia talentul la misto.
( poate si dintr-o nevoie de a fi agresata necontenit, mistocarita, asta atenuindu-i niste sentimente de vinovatie )

Gata.

PS - sper ca s-a inteles ca acest comentariu se vrea un ajutor si nu un atac. Deci, Carmen, scrie serios si adevarat, cand ai ceva de spus, fara subterfugii.

( tocmai fiindca am inteles cauzele acestui comportament nu vin pe textele tale sa te deranjez, am venit cand ai scris bine, cu ceva timp in urma ).

Sebastiane, adanc de tot frate, m-ai bagat in galeata.
Mai ales a doua e ceva de neimaginat.
Inteleg din ea ca un cocosat prost e perfect. Bine, man,
da-i inainte.

Marius, mi-a placut mai ales partea de final, cred la inceput ar fi bine sa mai renunti la niste parti, spre exemplu la :

\"și e firesc să fie astfel, mi-a spus o învățăcică
în biologie\"

\"și de nume solare\" sa ramana doar \"eu fiind de natură solară\".

Mi-a placut finalul, dar in general ai tentatia pe ici, pe colo, sa aluneci spre proză, aduci cam multă complezitate în text.

Mama soacră la altar
Se ruga printre suspine:
Dă-mi, Doamne, ginere orb,
Să mă vadă și pe mine.

Fiecare lucru pe care l-am atins
a contribuit
la desenarea acestei hărți a existenței în istorie,
linii care ne spun cât suntem de vii,
mereu în schimbare.

Ne naștem cu un dat, câteva linii principale,
apoi pe mâinile noastre
parcă cineva deșiră împliniri și eșecuri.

Uite linia vieții, uite linia inimii,
uite norocul chiar aici,
lângă aceste forme care par un apus
foarte tânăr.

A fi atent la desenul palmelor celuilalt înseamnă,
pe undeva, a lua contact cu toată simțirea lui,
a realiza că lumea l-a modelat
cel puțin în egală măsură în care a modelat-o el.

Și parte din acea lume ești și tu, lut și demiurg simultan.

A te plia după liniile palmei celuilalt,
înseamnă a deveni lumea ce îl înconjoară.

________________________________________________

Stea pentru subtilitate si rafinament, distilarea esentelor si nefalsificare.

nuș de CE tot mi se pare...

Nuș\' de tot mi se pare
Că Marta nu e novice,
Ba, din contră, parcă-i văd :
Norea, Genu și Ilin - 3 arșice.

imaginea era asta, nu stiu de ce nu a iesit :

___________________________

Bun venit Marta Novice,
Sunt Nea Gogu și-ți ofer
O mână de ajutor și nu numai
De-ai s-ajungi în atelier.
_____________________________