Pe când zorile dimineții îți băteau în geam
Iar razele aurii îți mângâiau obrajii,
Eu prin furtuni și întuneric colindam,
Sub umbrele aspre ale pădurii.
Desculță-n bucătărie, doar în
Pentru cel ce face și nu ascultă,
Zadarnic vi sa ne întâlnim, zadarnic ai venit.
Căci în lumea mea mica și îngustă,
Ești atât de neprimit.
Culegi în drumul tău flori și le distrugi,
Ucizi vise
În camera-mi goală s-a mai stins o călimară.
Le-ai lăsat puzderie, cu timpul, toate să moară.
E întuneric înăuntru, iar scaunul mi-e rece.
Pe fereastră-mi văd strada goală și nimeni nu trece.
