Versuri ce vor să fie doar versuri
Focul arde-n inimă, plin de negru. Măcar nu-i fum, doar aeru-i înțepător Nu pot exprima decât exaltarea. sunt primul
Dorință
De ce plâng copacii? Poate au auzit iubirea noastră, murind! Totul s-a sfârșit în uitare! -Auzi... e glasul inimilor noastre.
Rima la timp!
Într-o dimineață, Ceasul se grăbea Să-mi răpească timpul Ce vroiam să stea! Am luat stiloul și am început, Să opresc din
Moment
A trecut prin fața noastră o poveste, A trecut... A venit nemărginirea într-o margine de om, S-a scăldat în sentimente,
Nostalgie!
Pianul sufletului și-a degradat clapele, Mâinile caută cântecul spart! Vibrează nimicul, un vers se zbate să nască o clipă, de viață în inima spartă!
