Poezie
PSALMUL 136
Un psalm al lui David
1 min lectură·
Mediu
La râul Babilonului
am șezut și-am plâns,
aducându-ne aminte
de Sionul stâns…
Și în crengile de sălcii
harfele-am înfipt,
c-au cerut acolo cânturi
cei ce ne-au robit!
Și ne-au zis: “Cântați Sionul
ca să vă-auzim!”
Dar cum să cântăm pe Domnul
în pământ străin?
De te voi uita vreodată,
o, Ierusalim,
fie-mi dreapta mea uitată
în dureri și chin!
Limba mea să se lipească
de grumazul meu
de nu te-a aduce-aminte
gândul meu mereu...
dacă nu te-oi pune-n față,
drag Ierusalim,
început al bucuriei
și-ultimul suspin!
Îți aduci aminte,Doamne,
fiii lui Edom
dărâmând Ierusalimul
cum strigau prin om?
“Să-i stricăm din temelie
porți împărătești!”
Fiică-a Babilonului,
ticăloasă ești!
Fericit acela care
îți va răsplăti
fapta ce-ai făcut-o nouă
tot așa-ntr-o zi…
Fericit va fi acela
ce va apuca
pruncii tăi și-apoi de piatră
îi va sfărâma.
01934
0