PSALMUL 87

Un psalm al fiilor lui Core; mai marelui cântăreților, pentru maelet. Ca să răspundă; spre pricepere, lui Etam Ezrahitul.

Doamne-al mântuirii mele,

ziua am strigat

înaintea Ta și noaptea

rău m-am zbuciumat!

Să-Þi ajungă înainte

rugăciunea mea…

Doamne,pleacă-a ta ureche

când mă rog așa!

Că mi s-a umplut de rele

sufletu-ntristat

și parcă de iad azi viața

mi s-a apropiat.

Socotit am fost cu-aceia

ce pogoară-n gropi…

neajutorat ajuns-am,

slobod între morți,

ca răniții ce-n morminte

dorm neturburat

și de ei n-aduci aminte

că i-ai lepădat…

Că m-au pus în umbra morții

ca pe-un păcătos

și în cele-ntunecate-n

groapa mai de jos…

Întăritu-ți-ai mânia

că sunt nesupus,

toate valurile-asupra

Tu mi le-ai adus!

Depărtat-ai cunoscuții

de la casa mea

și ajuns-am urâciune

pentru ei așa,

și am fost închis, de-acolo

n-am putut ieși…

ochii mei de suferință

au slăbit de vii.

Am strigat spre Tine, Doamne,

toată ziua cer!

Și-am întins amar spre Tine

mâinile spre cer

Oare morților vei face

Doamne, Tu, minuni?

Sau cei morți scula-s-or poate

să Te laude-acum?

Oare cineva va spune

mila Ta-n mormânt

și-adevărul Tău în locul

de pierzare stând?

Oare se va mai cunoaște

lucrul minunat

și dreptatea-n întuneric

și-n pământ uitat?

Iar eu, Doamne, către Tine

strig și voi striga!

Dimineața rugăciunea

mea te-a-ntâmpina.

Pentru ce îmi lapezi, Doamne,

sufletul în rău

și-Þi întorci acuma fața

de la robul tău?

Că-s sărac și-n osteneală

dintru tinereți!

Înălțat am fost,și iară

m-au smerit tristeți…

Că mânia peste mine

Þi-a trecut și-a stat

și de-a Ta înfricoșare

rău m-am turburat.

M-au înconjurat ca apa

toată ziua chiar

și m-au prins deodată spaime

fără de hotar…

Depărtat-ai de la mine

prieten și vecin

și de-a mea ticăloșie

cunoscuți nu vin.