Poezie
PSALMUL 103
3 min lectură·
Mediu
Suflete,binecuvântă…
Doamne minunat
Te-ai mărit și-n strălucire
mult Te-ai îmbrăcat!
În podoabă mare, Doamne,
Cel ce Te îmbraci
cu lumina ca și-o haină…
și văzduhu-l faci
ca un cort, și-n ape-acoperi
ce-i deasupra sa,
pe aripi de vânturi norii
pui suirea Ta.
Și-ai întemeiat pământul
pe-ntărirea lui,
ce n-a clătina de-acuma-n
veacul veacului!
Cel ce faci pe ai Tăi îngeri
duhuri fără loc
și faci slugile să-Þi fie
pară ca de foc,
Þi-e adâncu-mbrăcăminte
ca o haină grea…
peste munți fugi-vor ape
de certarea Ta;
s-or înfricoșa de glasul
tunetului dus.
Munți se suie,văi coboară
unde Tu le-ai pus.
Și ai pus hotare care
nu au trecere
ca-ntorcându-se, pământul
să n-acopere…
Cel ce-n văi trimiți izvoare-n
sânul muntelui,
ape-or trece,ca să-adape
fiara câmpului
și asini sălbatici setea
își vor potoli.
Peste-acelea,păsări cerul
îl vor locui,
dintre stâncile semețe
vor da glas stingher.
Cel ce-adăpi munții din cele
de deasupra-n cer,
ca să saturi tot pământu-n
rodul Tău mereu…
binecuvântează, suflet,
iar pe Dumnezeu!
Cel ce pentru dobitoace
iarbă ai să scoți
și verdeață pentru slujba
oamenilor toți,
ca să scoată pâine omul
din pământul gol
și să veselească vinul
inima în om,
ca să-și veselească fața-n
unt-de-lemn de seu
și cu pâine să-ntărească
inima mereu.
Se vor sătura copacii,
cedrii din Liban
unde păsările-or face
cuib în orice an.
Are cocostârcul casă
întru chiparoși
și spre adăpost au cerbii
munții cei umbroși;
iepurii-au în stânci scăpare
care Tu le-ai pus.
Pentru vremi făcut-ai luna,
soarele spre-apus;
pus-ai întuneric, iute
noapte s-a făcut,
ca să iasă în pădure
fiare neștiut.
Puii leilor să-apuce
vor mugi în zori
ca să ceară de la Domnul
iar mâncarea lor…
Dar la răsărit de soare
se vor aduna
și-n culcușuri fiecare
iarăși s-or culca,
iar la lucrul său ieși-va
omul de cu zori,
până seara la lucrarea
gliei truditor.
Lucrurile Tale, Doamne
cât s-au mai mărit!
Toate cu înțelepciune
bine le-ai zidit.
S-a umplut întreg pământul
de zidirea Ta
și e mare și e largă
marea Ta așa!
Târâtoare afli-acolo
și mai mari,mai mici,
vietăți fără de număr
poți afla aici
și corăbii umblă-n valuri
și-un balaur, ca
unde l-ai zidit în mare
să se joace-n ea.
Toate către Tine-așteaptă
hrană să le dai,
să le-mparți la vremea bună
toate câte ai!
Dându-le Tu lor vor strânge
multe bunătăți,
mâna deschizând,s-or umple
toate de răsplăți;
dar de-Þi vei întoarce fața
se vor tulbura,
li-i lua duhul și-n țărnă
se vor înturna,
iar de-ți vei trimite duhul
iarăși s-or zidi…
fața lumii de îndată
se va înnoi.
Fie-n veacuri fără număr
slava Domnului!
Să se veselească Domnul
de lucrarea Lui,
Cel ce pe pământ de caută
îl cutremură
și-atingând munții c-un deget
iute fumegă…
Toată viața mea cânta-voi
laude Domnului,
cât am să mai fiu cânta-voi
Dumnezeului!
Ca să-i fie Lui plăcută
vorba mea-n vecii,
să mă veselesc de Domnul
cât pe lume-oi fi…
Însă păcătoșii piară
pe pământu-ntreg,
să nu fie-n veac cei care
fac fărădelegi!
Doar tu, suflete, pe Domnul
să-L binecuvânți,
ca de-acum în veacuri multe
laude să-i tot cânți.
00626
0