Poezie
PSALMUL 101
2 min lectură·
Mediu
Rugăciunea unui sărac mâhnit,care-și îndreptează înaintea Domnului ruga sa.
Doamne,auzi-mi rugăciunea,
și strigarea mea
să ajungă pân` la Tine
către fața Ta!
Că mă necăjesc…nu-ntoarce
sfântul Tău obraz!
Pleacă-urechea și chemarea
mi-o auzi degrab.
Nu Te-ntoarce, că în orice
zi mă necăjesc,
pleacă-urechea ta și-ascultă
cum mă tânguiesc.
Că s-au stins ca fumul iute
zilele-mi de fum,
oasele-mi ca uscăciunea
s-au uscat acum…
și mi-e inima rănită
de atâta plâns
și uscată ca și iarba
peste câmpul strâns.
Am uitat să mânc și pâinea
de dureri și chin!
Osul s-a lipit de carne
de atât suspin.
Am ajuns ca pelicanul
din pustiul sur,
ca și bufnița vegheat-am
în dărâmături,
pasăre ce singuratic
stă pe-acoperiș…
Ei mă lăudau, dar contra
se jurau furiș,
și m-au ocărât vrăjmașii
toată ziua-așa,
de-am mâncat cenușă goală
și nu pâinea mea.
Băutura mea cu lacrimi
mi-am amestecat,
că-nălțându-mă, urgia
Ta m-a tot surpat.
Zilele-au plecat ca umbra,
m-am uscat sărac,
ca și iarba…iar Tu, Doamne,
Tu rămâi în veac!
Pomenirea Ta rămâne-n
neam și neamuri mii
și sculându-te, Sionul
îl vei milui,
c-a venit și a sa vreme,
robii de-au iubit
piatra și țărâna-n care
mult au pribegit…
De-al Tău nume se vor teme
neamurile-așa
și-mpărații toți ai lumii
mult de slava Ta,
c-a zidi Domnul Sionul,
și-ntru slavă Sfânt
se va arăta odată
pe-un întreg pământ!
A căutat spre rugăciunea
celora smeriți,
cererea umilă foarte
n-a disprețuit…
Să se scrie-aceasta pentru
neamul ce-a veni
și-un popor ce se zidește
mult Îl va slăvi,
c-a privit din înălțimea
cea sfântă a Lui,
pe pământ din cer cătat-a
ochiul Domnului…
să se-audă suspinarea
celor ferecați,
să dezlege fiii celor
care-au fost scuipați.
Să-I vestească-n tot Sionul
numele de-alin,
lauda Lui în tot pământul
și-n Ierusalim,
când s-or aduna popoare
și împărății
Domnului ca să-I slujească
împreună mii.
Zis-am Domnului în calea
prin tării mergând:
“Să-mi vestești puținătatea
zilelor ce-mi sunt!
Nu mă lua la jumătatea
zilelor ce am,
că doar anii Tăi, Stăpâne,
sunt din neam în neam…
Dintru început pământul
l-ai întemeiat,
lucrul mâinii Tale-i cerul
foarte minunat!
Ele vor pieri,Tu însă
vei rămâne-așa…
toți s-or învechi ca haina
și se vor schimba.
Ai să-i schimbi ca pe veșmântul
învechit demult…
dar Tu ești același, anii
nu-ți vor scade mult.”
Însă fiii Tăi pământul
îl vor locui
și în veacuri seminția
li s-a propăși.
00610
0