Blasfemia

Bătrâna mamă ajunsese la jumătatea povestirii și părintele Sesenie Boboca era din ce în ce mai îngrijorat, experiența spunându-i că, cel puțin în următorii ani, cuvântul și îndemnurile unui duhovnic nu vor atârna prea mult în aducerea pe calea luminii și a adevărului nici a oii haotice din fața sa, nici a berbecului de fiu dar nici, mai ales, a mieluței rătăcite și zburdalnice ce părea a fi, din povestiri, nora. - Nu mai departe decât ieri, părinte, continuă baba să se văicărească, am venit pe la ei să le fac o surpriză. Las la o parte faptul că, din nou, am găsit poarta închisă pe dinăuntru, câinele liber și cuie răspândite pe jos dar intru, cum necum, peste gard. Plină de bunătățuri pentru ei, că doi copii am... - Vezi aici greșești tu, cu generozitatea asta a ta. Las la o parte că la sfânta biserică nu te-ai mai gândit de jumate de an, de parcă i-aș auri turla pentru mine, dar și lumânări am văzut că iei, mai nou, de la Auchan - Ai dreptate părinte, nu zic nu, dar nu cred că ai matale ce face cu o găleată de carași, că stătuse al meu pe baltă toată dimineața și am zis să le duc noră-mi, să îi facă lui Petrică un borșuleț, că tare îi mai place, mânca-l-ar mama - Deci le-ai dus o oală de ciorbă... Nu îți spusei femeie să nu le mai duci mâncare gătită că o înveți și mai tare la păcatul leneviei! - Nu, părinte, tocmai, le-am adus găleata cu peștii vii, că am zis că o să se pună și ea să îi facă o ciorbă, că tare mai e ogârjit și slăbănog săracul de când l-a împins necuratul să se însoare cu una de la oraș - Foarte bine, Lenuțo, foarte bine. În fine începi să mă asculți. Că și Isus a înmulțit pâinile și peștii, nu le-a umplut troacele la apostoli cu borș și crutoane - Intru deci în curte, cum necum, mă și julesc un pic și încep să strig la ei să vină să ia câinele de pe mine. În mila lor eram și acum acolo, noroc că sunt încă sprintenă, așa că până să iasă prostovanul de Petrică cu pantalonii în vine să mă scape, am intrat eu pe prispă. Dau să-l pup, când el nici mai mult nici mai puțin îmi trântește ”Da ce cauți mamă aici?”. Auzi la el, ce caut acolo ! - Generația asta nouă, murmură Sesenie Boboca, pe vremea mea dacă nu îi pupam mâna lui tata când îl vedeam mă gâdila cu gârbaciul până îmi aminteam de smerenie și un pic și după aia... ce vremuri de aur. - În fine, încep să îi spun de peștișori când iese și putoarea pe prispă, moțată, într-o cămășuță de nu-i ajungea nici la doamne iartă-mă și mă ia cu ”Mamă soacră, dar nu te-am auzit când ai sunat” - Triste vremuri trăim dacă o mamă iubitoare ajunge să sune ca să intre în casă la copil, completă cu empatie duhovnicul. Dar parcă nu are sonerie Petre, și-a pus? - Nu are, dar Liana tot zice să sun la mobil înainte să trec pe la ei, că cică așa se face... - Și de ce nu o suni? - Păi de fiecare dată când sun ori nu sunt acasă, ori le arde ceva, ori se aud doar pârâituri așa că am considerat că mai mult noroc când trec pe la ei fără să sun, mai ales că nici nu îi mai văzusem tocmai de ieri. - Și s-a bucurat de pește nurora? - S-a bucurat pe dracu, doamne iartă-mă, apără și blagoslovește completă repede bătrâna în fața privirii mânioase a preasfântului. Că cică ce să facă cu mormolocii ăia. ”Ciorbiță pentru Petrică, mult îi mai place cu ceapă și mămăligă” - Bine i-ai zis, cum te-am învățat. Și ce a zis bezmetica ? - Că dacă îi plac așa de mult lui Petrică să le sufle el în cur până le sar solzii și să-și facă un sushi din ei, ce-o mai însemna și asta... Că ea tocmai își făcea unghiile de fapt și că, două trei zile, până se usucă, nu are de gând să gătească - Două zile să nu gătească! exclamă cu oroare preotul. Și Petrică ce zice de asta ? - Ce să zică sărmanul... Părerea mea este că i-a făcut vrăji. Că i se umeziseră ochii când auzise de borș ca la pisică când aude că se desface conserva. A și început să îngaime ceva ”Iubito, hai că îi curăț eu și pe urmă tu ...” dar când și-a întors aia privirea spre el a înghițit în sec și a zis că nu prea i-e foame. Auzi la el, părinte, piele și os, așa arată și zice că nu i-e foame ! - Este clar, concluzionă părintele, femeia asta l-a fermecat. Simt că băiatului tău i se întâmplă lucruri întunecoase și demonice când rămâne singur cu Liana și cred că va trebui să intervenim să îl exorcizăm. Un zgomot subit de voci mânioase se auziră la intrarea în biserică, întrerupându-l pe Sesenie care se adresă celor trei : - Un pic de răbdare, fiicele mele, că discutam ceva cu Lenuța - Părinte, blasfemie, părinte, veniți degrabă Chipul lui Sesenie Boboca se albi brusc. Te poți pregăti o viață, poți citi despre asta, poți purta zece cruci și să te înconjori de icoane dar niciodată nu ești cu adevărat pregătit de atacul neașteptat și laș al blasfemiei. - Imediat vin, fiicelor, strigă el tare, după care, în șoaptă Lenuței – hai că diseară mergem la fi-tu acasă să-mi fac o idee și să îl scap de necurat. Arborând un zâmbet perfid, Satana îl înfrunta, într-un duel mut ce creștea în intensitate pe cucernicul preot. Deși era mai verde decât și-l imaginase și pe undeva un pic relaxat, după cum halba din mâna dreaptă și fularul prins de gât sugerau, prezența coarnelor între care scria mare ”La spiridușul bețivan” demonstrau cu claritate că, în ciuda luptei lui Boboca, satanismul ajunsese din păcate și în Hurlubeștiul până mai ieri, atât de ortodox. Lățită pe poartă imaginea proaspăt pictată părea a privi direct spre sfânta biserică, spre oroarea masei din ce în ce mai mari de enoriașe care se strângeau, ca o armată de mameluci lângă faraonul lor ultragiat. Impasibili la semnificația puternic antireligioasă a creaturii iadului, un grup de cheflii verificau cu meticulozitate acuratețea menuului zugrăvit cu litere de o șchioapă sub noua firmă : ”Meniu : Cinzeaca 3 lei, Halba 3 lei, Tulburelul – 5 lei litra”. - Părinte ajută-ne, interveni țața Marcela, că eu nu o să pot să mai trec spre biserică prin fața Copitatului, doamne apără și ajută - Mie mi s-a înecat motorul când am trecut mai de dimineață cu mașina pe aici, observă și Protopopeasca - M-a pus păcatul și am trecut cu gâștele mai adineauri pe aici, observă și Viorica. Au început cu toatele brusc să facă vânt cu aripile și să facă larmă, mai rememoră ea miracolul cu vocea pierdută - Toate acestea sunt semne, dragele mele, observă iluminatul. Sunt semne că, în acest loc al pierzaniei, la o distanță convenabilă de sunetul toacei și ferit de tunetul clopotniței mele Împielițatul iată-l, se arată și a venit să își îndeplinească principala sa menire și dorință abjectă, respectiv să ne ia sufletele. - Uite-l și pe bețivul meu, observă Marcela printre dinți, uite-l părinte cum stă la umbra lui Sarsailă și bea ca apucatul și pe urmă tot eu ajung să bat mătănii și să fac rugăciuni. Fă ceva părinte, fă ceva. Cu dezgust, dar conștient de misiunea sa de păstor părintele se hotărâ și, urmat la o distanță respectuoasă de turmă, intră prin poarta demonică - E aici George ? întrebă el de hangiu - Aici e, aici e, da cu ce treabă părinte pe la el, că de botezat se descurcă și singur, animalul - Traba mea, fiule, și să știi că mare păcat faci, Volodea, că în loc să te gândești la cele sfinte, la sufletul tău nemuritor, la femeie și la copii, stai aici și îți bei mințile la ora asta. - Părinte, da tu mi-ai văzut femeia ? Că dacă ai vedea-o și domnia ta, mai ales în budigăi cum o văd eu seara, crede-mă că ai și dormi noaptea aici. - Și tu, Ghiță, nu te-am mai văzut la biserică de când s-a dus soacră-ta, dumnezeu s-o ierte, acu trei ani, și uite că tot aici te găsesc - Părinte, nu prea le am eu cu biserica și sincer dacă nu era soacră mea nici atunci nu veneam. Dar femeia s-a ținut toată viața de șotii și am vrut să văd cu ochii mei lespedea pusă. Semnificativele conversații fură întrerupte de vocea veselă a hangiului - Ce onoare părinte, ce onoare... Vă pot servi cu un păhărel? Din partea casei, de post, firește - Bine măi George, să faci tu una ca asta? ripostă neînduplecat Sesenie Boboca - Da ce făcui, păcatele mele, părinte ? - Tocmai tu, care ești unul din cei mai de vază enoriași, un exemplu pentru comunitate când e de făcut o donație, să îmi faci așa un pocinog? - Dar ce pocinog, slăvite ? - Tocmai tu să devii satanist ? Să îl pictezi pe Belzebuth, fie-i numele în veci hulit, pe gardul dumitale, la șosea, să creadă lumea că aici e Afganistan și că ne închinăm la Ucigă-l toaca ... Nu se face, fiule, nu se face... - Aia părinte ? Dar e un spiriduș părinte, am luat modelul de la un pub din Irlanda și nu se închină nimeni la el deși uneori, la plecare, o parte din clienți se mai prosternează la picioarele lui - Fiule, nu oi ști eu multe, dar cum arată Scaraoțchi știu mai bine decât tine. Așa că fă bine și până mâine schimbă-l pe necuratul că nu cred că vrei să vezi cum izbesc cu afuriseniile, de o să îți schimbe ăl de sus vinul în apă, țuica în socată și berea în ceai de mușețel - Părinte nu ai decât să mă afurisești, da eu pe Andy de pe poartă nu îl șterg că place la clienți, îmi place și mie și nepotu-meu râde și gângurește de fiecare dată când îl vede Discuția între cei doi se escalada și nu am nici o îndoială că, animat de harul caracteristic, Sesenie Boboca ar fi reușit să aducă în mintea hangiului nivelul de iluminare și de înțelegere a lucrurilor necesar pentru a învinge Satana pictată pe poartă. Din păcate lucrarea sfântă a trebuit brusc abandonată când, întors de la latrină, Vasile își remarcă consoarta, țața Marcela, priponită la intrarea în crâșmă - Ce cauți aici fă, futu-ți anafura mă-tii, nu ți-am zis să nu mai vii după mine la crâșmă dacă nu-ți dau eu bip? Ți-am dat bip, proasta dracu? - Mâncate-ar puricii, că nu venii după coaiele tale zbârcite și nici de drag să îți văd pe lumină mutra, am venit să combat satanismul, reazăm de pahare ce ești - Mai vino tu pe aici de multe ori și o să vezi ce de-a organe o să donezi - Stai și bea la umbra lui Scaraoțchi că măcar pe lumea ailaltă oi scăpa de tine, arteziană de smoală ce o să fii - M-aș băga în smoală și în lumea asta doar să nu îți mai văd botul ăla de rață sau să îi aud măcănitul. În momentul în care de o parte halbele goale, de cealaltă bulgării de pământ începură a zbura, atât creștinii cât și consumatorii înțeleseseră că este mai fin din partea lor să lase un pic de spațiu unui cuplu aflat în explicații, așa că în scurt timp aleea se goli de oameni, mai puțin de Vasile care, având anvergura mai mare și muniție mai îndelstulătoare reuși, într-un final, să câștige lupta de idei cu soția. Era ceva extrem de sfânt în Sesenie Boboca acum că se echipase în bezna nopții cu costumul de ninja. Alături de el, camuflată într-o broboadă nouă, Lenuța venise cu vopseaua și cu trafaletul și cei doi așteptau cu nerăbdare crescândă ca ultimii consumatori de la ”La spiridușul bețivan” să își termine halbele de țuică. De-abia la jumătate de oră după ce ultima lumină din odăile hangiului se stinsese cei doi ieșiră din întuneric și, sub protecția focului încrucișat de cruci și rugăciuni reușira în 10 minute să se apropie în siguranță de necuratul. În ciuda ceasului adânc din noapte, a mirosului de urină și a minelor de vărsături cu care diavolul se înconjurase, credința celor doi se dovedi suficient de puternică pentru ca, ajutați și de calitatea lavabilei binecuvântate în prealabil, să scoată din luptă, până la venirea câinelui, cele două coarne, jumătatea dreaptă a feței și brațul cu halba ale diavolului. O dată prima parte a misiunii încheiată cei doi se îndreptară spre locuința lui Petrică hotărâți a afla ce descântece întunecate și ce proceduri demonice făcuseră ca din flăcăul iubitor de mamă și de borș de caras acesta să ajungă cârligul de rufe care se dovedea a fi. Casa celor doi părea liniștită și acoperită de întuneric astfel că, după câteva binecuvântări de rutină și conjurarea satanei să dispară cei doi se apropiară de prispă încercând să ajungă la o distanță convenabilă de la care, din pistolul cu apă plin de aghiasmă, părintele să dea o lovitură de moarte farmecelor diavolești care îl măcinau pe băiat. În întuneric chipul lui Petrică părea destul de puțin relaxat deși nu neaparat nefericit. Sub forma a mii de grimase trecătoare bătălia diavolilor din interiorul lui era extrem de vizibilă pentru preot așa că, ridicând fără zgomot piedica armei acesta ținti și trase. Un urlet inuman îi preveni pe cei doi că ținta fusese atinsă. Deschizând ochii și plin de mânie Petrică tresări zgomotos cu tot trupul și, ieșind de sub plapumă, vocea Lianei protestă zgomotos ”mai ușor animalule, că-mi rupi dinții”. Cei doi ieșiseră de mult din curte când, cu bâta în mână, un Petrică deranjat de la unul din farmecele pentru care de fapt renunțase de mult la mâncare, ieși în curte strigând - Care grijania mă-tii dai cu apă ?