Povestea lui Aladin Adomniței

Luminile răsăritului începură a pâlpâi în zare, dar Aladin continua să rămână nehotărât. Colegii, Petrică și Baldovin, sucombaseră de mult așa că decizia cădea în întregime pe umerii lui și, la ora aceea era absolut imposibil să decidă, fără a degusta încă două – trei sticle care din licorile prezentate de domnul Aelenei, erau cu adevărat curate, din perjă moldovenească și pe care hangiul le impurificase cu alte fructe, sfeclă sau zahăr, după cum se temea. Succesul întregii nunți de peste o săptămână atârna pe umerii lui și se simțea, în acel ceas de dimineață singur și firav în fața soartei. - Ei, v-ați hotărât? întrebă pentru a suta oară hangiul. Că dacă mai continui cu degustarea în ritmul ăsta cred că la nunta sor-ti o să cinstești nuntașii cu Bilbor și cu ce oi reuși să scurg, până atunci din pufoaice... - Șefu ... Șefu ... ripostă Aladin cu coerență - E mangă, cugetă cu voce tare Aelenei. Știi ceva Aladin, eu zic să iei o pauză pe moment. Ce zici tu să scoți bănuțu, achiți frumușel consumația și vii tu mâine să discutăm cum facem? Da, ce zici tătuțu? ne ridicăm frumușel, ne proptim în macaroanele alea și numărăm pașii până acasă? - Șefuu... Mi-e sete Șefu... protestă cu convingere Aladin, încercând să își exprime sentimentele pozitive față de omul din fața lui cu un sărut pe frunte - Păi uite cum facem... Plătește mai întâi ce ați supt ca vițeii tu și cu ceilalți drojdieri din ugerul pivniței mele și pe urmă, dacă mai poți ți-oi mai da o sticlă de premiat, că doar nu le țin să fac colecție. - Păi n-ai zis Șefu că putem gusta gratis, dacă e pentru nuntă? - Am zis, dar mi s-a părut că nunta e peste o săptămână. Cu ce-ați băut voi aici nuntea tot Vasluiul. Nici o balenă însetată nu poate sorbi cât ați pipetat voi cu halbele toată noaptea. - Șefuu... Pula, bani - Ceee ? se scărpină în cap Aelenei, un om destul de chitros atunci când era vorba de creditat bețivii din sat. Igor, Vasilii ! strigă el - Șto ? răspunse unul din bodyguarzi - Hai flăcăi până aici. Scoateți mortăciunile alea două din bar și pe ăsta care mai clipește băgați-l la beci și discutați cu el mâine, că cică nu vrea să plătească.... - Varianta scurtă ucrainiană sau îl trecem prin tot procesul sovietic? se interesă cu profesionalism Vasili - Ce vreți voi, dar să nu mai aruncați degetele în WC - Davai, Șefu, davai. Capul lui Aladin se frământa ca o cușcă în care se tupilaseră doi dihori în rut și pentru o clipă avu senzația că se află pe o plută în largul Prutului pe furtună. Deși putea să jure că deschisese măcar un ochi, nu era cu adevărat sigur câtă vreme tot ce putea vedea în bezna din jur erau doar jocul de artificii ale stelelor verzi și galbene ce se roteau de jur împrejur. Își încordă picioarele cu perseverența unui pui de antilopă proaspăt fătat, nereușind, spre deosebire de acesta, decât să se răsucească cu fața în jos. Ciudat, dar stelele continuau să dănțuiască precum orășencele la un curs intensiv de zumba. „Prună pe pizda mă-si” cugetă Aladin. „Mama lui de hangiu pervers, nici după cheful ăla cu sanitar nu m-am simțit așa de bombardat” Pe măsură ce strângea dovezi de netăgăduit că funcția de clipire se restaurase, un alt gând panicat își făcu cu dificultate loc prin larma de bucium dezacordat a creierului său în trezire: „Mi-a dat metilic, animalul” Din ce în ce mai anxios începu să își împrăștie mâinile pe podeaua din jur, ca o caracatiță în tigaie, până ce drapta apucă un obiect relativ familiar. „Iaca o lampă, da unde pula mea găsesc o priză acuma?” raționă el cu claritate. Se dovedi însă că nu era nevoie. O sfârâială ciudată a lămpii fu însoțită de o fosforescență neobișnuită a acesteia, și, pe măsură ce conturul sumbru al beciului lui Aelenei devenea vizibil, spre ușurarea lui, o formă feminină se materializă în fața lui - Bună voinicule ! spuse femeia. Sunt Gini, duhul acestei lămpi și, prin atingerea lămpii de testicolul tău drept m-ai eliberat din închisoarea electronică în care sălășuiam. Nu era cu siguranță prima femeie care îl aborda la mahmureală, dar, spre deosebire de toate celelalte, Gini se dovedi extrem de persistentă la clipit sau frecatul ochilor. - Aladin mi-s. Unde sunt ? - Păi în Vaslui, strada Olarului, nr. 12 bis - Nu femeie, nu asta... Ce e încăperea asta ? - Este beciul unui anume Aelenei, răspunse, butonând febril smartphoneul, femeia-geniu. A, uite, scrie aici că peste 10 minute doi domni, Igor Poltenko și Vasili Sibinski or să vină să te întrețină, și... E adevărat că ai șase degete la piciorul drept ? - Este, dar toți în familie avem. Familia Adomniței este recunoscută pentru asta și pentru exclusivism marital. - Exclusivism marital? - Da, ne căsătorim doar între noi. - Eh, pare că cei doi specialiști se pregătesc să te normalizeze din punctul ăsta de vedere, ceea ce e ciudat pentru că nu par chirurgi esteticieni. Le datorezi bani? - Le datorez pe mama lor, după ce mi-au dat să beau toată noaptea numai spurcăciune de mâna a doua, mai vor să și plătesc, nu că aș avea cu ce. - Oricum nu contează. Eu sunt geniul acestei lămpi. - Toate femeile sunteți genii, nu mai îmi scoate și tu ochii cu asta - Nu geniu cum au fost Einstein, Coco Chanel sau Coehlo. Duh, spirit al lămpii, capabil să îți satisfac trei dorințe, sau doar două dacă dorințele tale implică virginitatea mea. Aladin se uită fugar la chipul prelung, cu accente cabaline, sânii de dimensiunile și forma unor zarzăre fleoșcăite și părul vopsit verzuliu - Nu implică, stai liniștită, meriți mai mult - Da, am mai auzit asta și acum 400 de ani când am fost eliberată ultima oară. Vrei să îți povestesc? - Nu nea... - Era pe vremea lui Ștefan cel Mare și în exact locul ăsta era ieșirea dintr-un bordel. Unul din plăieși pare că tocmai ieșise fără să plătească și, fugărit de bodiguarzii propietarului turc s-a ascuns în beci. A fost scandal mare, nu ai auzit? Zeci de ani s-au bătut moldovenii cu turcii după asta. Oricum, a dat de lampă și s-a mirat imens de ea. Parcă îl țin minte și acum cum murmura „Și pula mia i asta?”. Dar, ca și tine, ca orice bărbat moldovean a reușit instinctiv să spulbere blestemul, scărpinându-și și el testicolul drept, așa că i-am îndeplinit trei dorințe... - Ce dorințe? - Păi nici ăla nu voia sex. A fost chiar un pic grobian la faza asta că a zis că mai bine se întoarce la mioarele sale din munte și că în ziua în care și-o bate joc de ștromeleagul lui se poate duce la Istanbul să se facă eunuc. O logică ciudată, dacă mă întrebi pe mine. Nu a avut alte dorințe, ceva cu Podul Înalt, cu leșii și cu tătarii, am uitat. - M-ai căpiat femeie. Ies cuvintele din tine ca apa din cișmea, doar că mai și scârțâie. Nu vezi că nu mă simt bine? Hai să vorbim mai lent spre deloc. Deci tanda pe manda am dreptul la trei dorințe? - Da, exclamă Gini ușurată de viteza perceptivității lui Aladin - Și trebuiesc toate o dată ? - Nu, când vrei tu. Tot ce ai de făcut este să freci lampa de coiul tău drept. Pași apăsați se auzeau deasupra. Un zgomot de tocilă, întrerupt de o interpretare un pic afonă a melodiei „Ochi ciorni” sugerau că perioada conversației va trebui scurtată. - Þi-au mai rămas două dorințe, observă domnișoara duh - Da, așa pare articulă și Aladin aruncând o privire la cele două balerine care, în tutu, colanți roz și bustieră nu mai aduceau decât vag cu cei doi psihopați sângeroși angajați cândva de Aelenei la Kiev A doua dorință se dovedi a fi mai complicată, deși nu peste puterile lui Gini. Formularea ambiguă și atotcuprinzătoare a dorinței („Să mă ia de nevastă Jasmin, fiica prefectului, pentru că îi place vila mea nouă de pe lac, cu tot cu garajul ei înțesat de Lamborghini”) produsese mult sânge rău și acuzații reciproce. - Ești chitroasă și nu îți faci datoria, nemaivorbind că m-am și tăiat la scrot până ai catadicsit să apari, zbiera Aladin - Și femeie, și vilă, și Lamborghini, țăran ești, asta e o dorință? - În loc să zici bogdaproste că dacă îți ceream exclusivitatea la asfaltare pe Moldova aveam 10 vile, 5 femei și o herghelie de mașini bengoase, mai și cârâi pentru o singură și pertinentă cerință Argumentele omului aveau miez. În plus o dregătorie atât de înaltă în stat ar fi necesitat, la limita puterii de duh, o groază de vile, femei și mașini bengoase, bașca șpăgi, sprijin politic, adeziuni și discursuri. A fost o nuntă reușită, în ciuda aspectului permanent bosumflat al prefectului, dar mai ales al doamnei prefect atunci când mirele a trebui să fie dus de bodyguarzi, după a treia sticlă de țuică de prună, curată, la culcare. Dar pentru că Mirela, mireasa, cunoscută de fanii și cunoscătorii dansului artistic la bară verticală ca Jasmin părea ciudat de mândră și ireal de fericită cu soțul ei, în ciuda ușoarei discordanțe vestimentare pe care treningul nou nouț al mirelui îl făcuse cu nuntașii excesiv de scrobiți și în ciuda tentativelor eșuate de a iniția „Brașoveana” pe „Valsul Florilor”, nu insistară prea mult. O fiică aveau și o iubeau cu alegerile ei ciudate cu tot. Mânuită cu abilitate, pensula acoperea cu repeziciunea viscolului punctele negre, acneea și ridurile. Adevărata operă de artă fusese însă la ochi, care sub atingerea noii mascara erau aproape ca ai unei femei normale. Șuvițe aurii completau noul look, dar Gini nu avu timp să admire în liniște toate astea având în vedere că mișcările sacadate ale lămpii deveneau din ce în ce mai nerăbdătoare - Ce mai este de data asta ? întrebă ea cu o voce iritată. M-am săturat și ți-am mai spus: nu am voie să îți mut soacra în iglu la polul nord, nici nu pot influența în favoarea socrului sondajele de opinie de la alegerile locale și în nici un caz nu pot să fac să renască libidoul nevesti-ti. Gândește-te câte sfori a trebuit să trag să te ia de bărbat, că din cauza asta și acuma îi duc dimineață de dimineață lui Merlin micul dejun la pat. - Nu, de data asta m-am hotărât. Știu care este a treia și ultima mea dorință... - Sigur? Că și eu, sinceră să fiu, m-am săturat de colaborare. - Îți dai seama ce bucurie am și eu să te tot văd, mai ales când găsești cu discount vopsea de păr. - În regulă, zi ce vrei, că parcă iar o să vii cu ceva ce contravine cu regulamentul de funcționare a duhurilor... - Păi uite Gini, ultima mea dorință și să nu spui că sunt pretențios. Mut-o pe Jasmin, cu durerile ei de cap, logoreea și cicăleala înapoi la mă-sa, șterge-mi numele din agenda ei telefonică și fă-mi un izvor magic de țuică. - Asta e tot ? - Nu. Vreau să fie țuică de prună. Curată. Epilog Prefectul a pierdut alegerile dar a rămas prefect Jasmin și-a refăcut viața, este măritată și fericită deși uneori, la vederea vreunui trening Adibas sau la câte un damf de tărie ochii i se mai umezesc. Aladin trăiește și în zilele noastre fiind privit ca cel mai înțelept bătrân al localității, fapt remarcabil la doar 35 de ani Gini și-a schimbat lookul, continuând să spere că într-o bună zi prințul ei va duce lampa la scrot Lampa este momentan la e-mag și ultima oară când am auzit despre ea, era testată de o lesbiană.