Povestea lui Shahriar și a Seherezadei

Shahryar era mulțumit de aspectul lui general. Ochelarii de soare îi dădeau un aspect agresiv- curtenitor, amplificat de turbănelul de hipster, așezat cochet pe urechea fără cercel ; kandura sa cadrilată era de asemenea specială, accentuând efectul lumbersexual pe care barba sa, deliberat nepieptănată de o lună îl conferea. - Cum arăt, Hasan ? întrebă el - Deosebit Măria ta, răspunse vizirul. Vă spun cu sinceritate că, dacă nu ați fi sultanul, aș interzice prin edict de urgență atâta frumusețe la un bărbat, fie numai pentru a ajuta concetățenele noastre să ducă o viață fără gânduri vinovate. - Serios? Nu crezi că totuși existența acestui neg, răsărind din barbă ca atolul în nemărginirea oceanului, ar putea fi totuși, în aprecierea vreunei sclifosite, ușor dezagreabil? - În nici un caz majestate. În primul rând aproape că nici nu se vede, acum că ați găsit soluția lumbersexuală, mai ales dacă stați aplecat. În al doilea rând, dacă doriți opinia mea sinceră, mai degrabă adaugă decât ia din farmecul dumneavoastră, dând personalitate și caracter figurii dumneavoastră puternice. - Și nici nu consideri, precum caricaturiștii ăia francezi, că urechile mele sunt un pic disproporționate ? - Blestem să cadă asupra ghiaurilor necredincioși capabili de asemenea rânduri și imagini ireverențioase la adresa celei mai mari, mai frumoase și mai sexy personalități mondiale. - Să știi că m-au durut cuvintele lor, dar nu atât de tare pe cât m-a durut caricatura aia cu mine dezbrăcat și femeia aceea scrutând nedumerită cu lupa. - Alah îi va pedepsi pentru neobrăzarea de a vă fi numit « piticanie clăpăugă » și există cel puțin câteva mii de scrisori de la voluntare din tot regatul care afirmă, cu sinceritate, că dimensiunile mătărângei dumneavoastră le-au făcut să tremure noaptea, să lepede copii și să fie galeșe cu soții lor. - Și totuși neobrăzații au continuat să scrie și după ce au primit această spontană listă de solidarizare cu mine ? - « Femeile mor după Shahriar, după cum le taie capul », un joc de cuvinte destul de grobian, dacă mă întrebați pe mine. - Totul e din cauza Mărioarei, fie numele ei blestemat pe veci, observă și sultanul în timp ce își pensa un fir de păr, apărut în vârful negului. Poate că ar trebui să faci ceva cu hebdomadarul ăla. - Da, am și trimis un comando de critici de artă spre Franța. Mă aștept să ne parvină căpățânile în orice moment de-acuma. - Bine, constată șeicul, care extinsese spre interiorul luxuriant al urechilor sale activitatea de pensare. Liniștea se lăsase în iatacul regelui în timp ce vizirul își amintea, cu o oroare care nu îl părăsise după atâția ani, povestea Mărioarei. Acum trei ani Shahriar era o persoană ceva mai echilibrată, își amintea Hasan. Se îmbrăca normal, ieșea la câte o bere doar o dată pe săptămână, iar de două ori pe săptămână dansa foxtrot. Într-una din aceste ieșiri o cunoscuse pe Marioara și, după cum își amintea distinct vizirul, fusese una din puținele momente din viață în care îl contrazisese : - Să știi că e stofă de sultăniță, mărturisise într-o zi Shahriar confidentului său.Ce zâmbet, ce maniere, ce frumusețe și cât de mult se topește când mă vede … - Este doar o plesnitoare nenorocită ; o modoveancă coborâtă cu pluta de-a lungul Prutului și pe care cele 10 vânturi ale infernului au adus-o pe meleagurile noastre, spânzura-l-aș pe căpitanul portului că a lăsat-o să acosteze - Cum plesnitoare, nenorocitule, când ea mi-a mărturisit că a părăsit Vasluiul natal numai și numai pentru că acolo virginitatea, după 15 ani, este pedepsită prin lege? - Majestate, cred că ați putea face loc în gândurile dumneavoastră și posibilității ca domnișoara în chestiune să fi fost de o sinceritate suboptimală atunci când v-a relatat toate acestea… - Vrei cumva să insinuezi că aș putea fi naiv ? se zburli, brusc iritat, regele - O, nu, preamăritule, sunt convins că privirile dumneavoastră agere identifică adevărul la fel de ușor cum microscopul electronic găsește ribozomul. Este o dotare naturală pe care mereu am invidiat-o la dumneavoastră. Nu, mă gândesc doar că termenul de « virgină » la ghiauri ar putea avea o cu totul altă conotație decât la noi credincioșii… - Hai măi că e virgină, ți-o zic eu. Prima oară când i-am arătat-o nici nu știa ce să facă cu ea… a dus-o direct la gură. - În orice caz, sire, poate că nu ar fi bine să o faceți regina dumneavoastră mai ales că, dacă înțeleg bine ce îmi spuneți, acum este legal până și pentru ea să se întoarcă la Vaslui. - Du-te tu la Vaslui, nătărăule, că ea nu pleacă nicăeri. Crede-mă, am fost o viață numai cu virgine, dar una ca asta nu am mai văzut niciodată. Aseară m-a aruncat din pat de mi-au ieșit bilele din cur și alaltăieri am mușcat baldachinul. - Ce noroc pe dumneavoastră că ați nimerit-o virgină. Dar totuși nu credeți că vă pripiți cu însurătoarea ? - Eu zic că deja am întârziat prea mult, dragul meu Hasan. Suferise mult la orbirea sultanului, atât în ziua nunții, cât și în cele 3 luni de mariaj în care Shahriar slăbise 10 kg, avea cearcăne vineții și abandonase practic treburile împărăției, numai și numai pentru a profita iar și iar de virginitatea împărătesei. Își amintea, de parcă fusese ieri, momenul în care într-o dimineață șeicul îl abordase, schimbat la față : - Hasan, am o problemă. Una mare de tot… - Trăiesc ca să vă servesc, majestate. - Cred că am nevoie de felcer…. De câteva zile mă ustură când mă piș și, când nu mă piș de fapt mă piș… - O scurgere, majestate? - Da, foarte ciudat… - Și majestatea sa, regina ? - Ea este bine. Mi-a zis că probabil m-a deocheat cineva și mi-a zis să îi pun o fundiță roșie. Cică este un remediu la toate tipurile de deochi la ea acasă. Felcerul fusese de o cu totul altă părere. Fusese un felcer bun și, chiar cu capul pe buturugă fiind, țipase sus și tare că nu este el de vină pentru gonoree și că, deși probabil exagerat, el mereu interpretase textele din literatură în lumina că aceasta se ia pe cale sexuală. Al doilea felcer nu insistase prea tare asupra epidemiologiei bolii, dar insistase ca Luminăția sa să își odihnească o perioadă mădularul beteag până ce, cu ajutorul lui Alah, a poțiunilor și alifiilor, ghinionista afecțiune va fi trecut. Atunci s-a întâmplat nenorocirea. - Hai să îi facem o vizită împreună Marioarei, să o mai înveselim, că este probabil distrusă, îl invitase Shahriar într-o seară. Ia și cărțile de joc te rog. Niște icnete surde ieșind din iatac i-au oprit în ultima clipă. - Da, Ahmed, da, se auzea vocea împărătesei… Nu te opri taman acum că-ți dau sula la mrene … - Da, măria ta, da. Dar mi-e frică să nu treacă sultanul… - Lasă-l dracului de clapon clăpăug, că dacă îi mai văd nematodul ăla cu aere de sulă o dată, mă arunc în apă și o iau spre Vaslui, la noroc. Mă piș pe ele de mătăsuri, bijuterii și alifii că nu am mai văzut un puloi adevărat de când m- au dat de-a dura din Bârlad, că le-am îmbolnăvit regimentul de plăieși. Bagă mare, că o dată vine cămila la oază… Da, admise retrospectiv Hasan, o parte din modul de a fi actual al regelui era justificată. Cu perceptivitatea lui înăscută de cârmuitor acesta trăsese concluzia că regina avea o relație extraconjugală și, sub tortură aceasta recunoscuse că fusese virgină doar la urechea stângă și numai din întâmplare. O anumită deziluzie și amărăciune privind femeile a devenit vizibilă de a doua zi după decapitare. Tendințe negre spre misoginie erau din ce în ce mai transparente și Hasan nu știa ce să facă să-l readucă pe linia de plutire. Într-un final salvarea a venit de la un psihoterapeut renumit, specialist în terapie comportamentală, care a sfătuit pe sultan să abordeze gradat problema condiționând progresiv acele comportamente care îi aduce cu adevărat satisfacție în relația cu sexul opus. - Băi, mie îmi place să le fut și apoi să le tai capul, avusese într-una din ultimele ședințe de psihoterapie o revelație Shahriar …. Psihologul se schimbase la față și începuse să bâguie - Dar, majestate, cred că ați înțeles un pic … - Nu, nu, Yusuf, tu ai zis bine. Cred că asta e de mine de fapt - Dar, majestate, pe undeva cred că această abordare … - Ești liber Yusuf… Și așa nu cred că mai îmi permiteam multă vreme ședințele. Du-te, fii binecuvântat. Trecuseră 3 ani de atunci. Virginele eligibile începuseră să se cam rărească, nu era ca la început când era suficient doar să intre într-un bar ca să plece cu mireasa de braț. Lumea care asculta « Vocea Arabiei » și «Arabia liberă » era convinsă de propaganda acestor agenturi asupra faptului că numărul mare de căsătorii regale din ultima vreme era dubios că era mai bine să își trimită fetele tinere prin alte țări. O perioadă terapia s-a bazat pe anunțurile din mica publicitate « Tânăr șeic, propietarul propriei turme de cămile, cu iataganul gros și inima liberă, caută domnișoară virgină cu capul pe umeri pentru relație de durată », dar mai nou, pe măsură ce populația feminină se reducea, nici măcar în acest mod nu se mai puteau găsi cu ușurință femei de caracter. Ajunsese să se epileze, să se ascundă sub ochelarii de soare, să poarte turbane hip și să străbată, cât mai incognito era posibil barurie în căutarea permanentă a aleselor. Se întorseseră obosiți de la agățat. - Nimic, Hasan, nimic. - Am văzut, prea luminatule. Așa discotecă plină doar cu bărbați am mai văzut doar în unele cartiere din Amsterdam - Nici o femeie, omule, nu mai zic să fie frumoasă sau virgină, cum îmi plac mie. - Mda. - Păi ce facem, că e aproape seară ? - Nu știu, majestate…. - Bă tu ești vizir sau clamă de prins părul ? Te pomenești că ți-a intrat în cap că te-am numit pe criterii de frumusețe… Asta e, te crezi frumos ? - Nu, majestate, sunt urât cu spume. Se sinucid cămilele de oroare când trec pe stradă. Nu e vorba de asta, dar cred că ați terminat o mare parte din virginele din regat. Trebuie să mai așteptăm să crească altele . - Ce vorbești Smeagel ? Dar nu ai tu însuți două fete ? - Eu. Da, dar nu cred că sunt suficient de frumoase… Cred că au moștenit gena urâțeniei de la mine - Hai lasă că recunosc că aia mare, Dunyazada, te-a moștenit în toate aspectele, mai puțin chelia; decana de vârstă a virginelor din regat o să fie aia. Dar a doua, Seherezada pare destul de OK - Trebuie să știți ceva despre ea, totuși - Trebuie să știu pe dracu. Zi-mi doar atât : e virgină ? - Cred că nu mai este atât de virgină pe cât îi plac majestății tale femeile - E, lasă, că nu e ca și cum îmi planific nunta de argint cu ea ; nu mi s-o pleoști de la o noapte cu o nevirgină - Dar, sire, nu ați vrea totuși… - Să înțeleg, Hasan, că viața fetei tale este mai importantă decât iubirea pe care o ai față de mine ? - Nu, desigur, sire, nu. - Rămâne pe diseară. Atunci. Seherezada arăta destul de bine; era o femeie impozantă, cu formele izbind unduitor prin burka lungă și mătăsoasă care o acoperea în întregime. - Bună păpușică. Eu sunt lumina și ochii tăi, sultanul, Shahriar, mi se spune și preamăritul și o să vezi de ce. Poți să îmi spui Shahy. - Bună… Mi-a zis tata să mă prezint la luminăția ta, răspunse vocea adâncă a femeii - Da, bine ai făcut. Știi probabil că sunt în căutarea unei femei pentru o relație serioasă. O relație care trebuie dusă până unul din soți moare. Tu nu ? - Nici mie nu îmi plac relațiile atunci când unul din parteneri devine prea rece. Ai citit cred opiniile lui Coehlo despre subiect, presupun. - Posibil să mă fi luat cu una, alta și să îmi fi scăpat vreo două… - Păcat, nici eu nu l-am citit propriu zis, dar soră mea o face și îmi tot umple peretele cu citate. - Neplăcut. - Mai neplăcut este că uneori se apucă să picteze și pisici, coșuri de flori și ocazional pune și mâncare. Mi-a făcut camera o cocină. - Am auzit că frumusețea ta face până și soarele să se oprească pe cer. Te conjur, iubito, să îți dai jos burka și să îmi lași ochii încinși să îți mângâie trupușorul - Cred că sunt exagerări, luminăția voastră. S-a întâmplat numai o dată și mai erau vreo câteva colege pe afară. - Nu poți vorbi câtă vreme te dezbraci? - Dar, luminăția voastră, sunteți sigur. Că presupun că tata v-a zis de situația mea un pic mai particulară… - Prostii copilo, nu-ți fă griji de detaliul cu virginitatea, doar știe tot regatul că sunt un bărbat cu vederi largi - Mda, nu neaparat la asta mă refream - Hai copilo că nu mai sunt tânăr. Înflorirea asta pe care o vezi crescând în șalvari nu o să țină o veșnicie, mai ales dacă șiroim dușul rece al logoreei feminine asupra ei. - Închide măcar lumina, majestate, dacă insiști, dar știi nu că … - Taci, frumoasa mea, spuse Shahriar, închizându-i gura cu un sărut pasional. Taci și desfă-ți naibii burka asta să poată să ajungă veverițoiu la miez. Săruturilor din ce în ce mai fierbinți le făcu loc în sfârșit atingerea și mai fierbinte a penisului. Shahkiar tresări subit și scoțând un urlet inuman se feri brusc la capătul patului - Ce e asta pe Alah cel îndurător și Mahomed, înțeleptul lui profet ? - Păi am vrut să vă previn, majestate. - Ce să mă previi? Nu ești Seherezada, fata lui Hasan? - Ba da, luminate, dar numai de vreo 2-3 luni. Nu a fost timp încă de operație, că de-abia acuma am terminat cura cu hormoni. - Hormoni ? Da ce dracu ești tu și ce caută în burka ta cogeamitea buzduganul ? - Sunt, acum că mi-am depășit confuzia și mi-am regăsit identitatea, fata cea mare a vizirului. Ca și luminăția voastră și eu îmi doresc să îl uit cât mai repede pe Ali și măciuca lui și zilele astea aștept un medic evreu, specializat oarecum în genul acesta de operații, să mă pregătească de măritișul cu luminăția voastră. - Măritiș? Măritiș? Ce nuntă e asta când sula miresei e mai mare decât a mirelui? - Am zis că știați. O fi uitat tata să vă spună, dar aparent nu a uitat și să facă publică știrea, că tot orașul așteaptă vestea cea bună Brusc Shahriar admise că situația nu putea fi, oricât ar fi dorit, cu adevărat rezolvată în modul tranșant în care preconizase. Analiză situația și veni cu o idee : - Uite am și eu o propunere…. Hai să le spunem la fraieri că m-ai ținut la povești toată noaptea și că nu am mai apucat să venim la nuntă. Dacă ține, le spunem și mâine la fel, vedem unde ne-o duce treaba asta. Doar pune-ți dracu burka aia pe tine o dată, stinge lumina și stai mai departe…