Tănase

Modalitățile în care Tănase poate eutanasia orice acțiune ofensivă a Stelei sunt variate și inventive și în ciuda competiției intense a celorlalți (cu precădere Stanciu), omul ne-a arătat în seara asta de ce este căpitan. De la driblingurile care se îndreaptă spre aglomerările de adversari cu asiduitatea cu care capra caută tufișul înverzit, la pasele pe poziție viitoare ale fundașilor adverși până la potrivirea, icnirea și decolarea câte unui șut spre galerie, acest Kevorkian al contraatacurilor steliste a fost și în această seară al 12-lea jucător al oaspeților Arenei Naționale. Într-un final în care cururile steliste țâțâiau mai tare decât clănțănesc gurile bebelușilor eschimoși după botez, dezinvoltura cu care căpitanul pierdea minge după minge s-a dovedit o necesară lovitură tactică a domnului profesor Gâlcă, necesară combaterii relaxării premature și neglijenței fundașilor. O singură frustrare aș avea. Cum este posibil ca un antrenor de talia lui Pițurcă să fi plecat la arabi fără să ceară patronilor în halat să ia acest jucător de soi. Cui ni l-ai lăsat, neapiți?...?