Accize

Citesc cu previzibilă plăcere despre faptul că în România accizele sunt calculate la imaginarul curs de 4.7 lei pentru un euro, curs plauzibil, deși încă neatins de realitate. Rezultă desigur un exces de bani drenând din portofelele noastre,ca niște supozitoare, spre rectul nesătul al fiscalității românești, exces aparent scutit de tentația evaziunii câtă vreme colectorul propriu zis nu este statul, prin mitologicul său reprezentant, funcționarul.. Pentru a compensa acest fapt, desigur, ministerul muncii calculează salariile, pensiile și ajutoarele la un curs ușor diferit, de 0.5 lei pentru un euro. Patriotismul de striptease la bară pe care politicienii români, catindații în mod special îl exhibă în perioadele de rut electoral nu a putut determina, se pare, găsirea unei modalități de calcul bazată pe moneda națională, de care iată, ca și de sănătate, transporturi, învățământ, justiție, armată domniile lor sunt destul de satistiți. Aparent această modalitate camoriană de calcul contravine oarecum distractivei broșurii fără poze, pompos numită constituția română, indispensabilă politicianului român în zilele în care, urmare a discursurilor prelungite, rezervele de hârtie igienică scad la un nivel periculos. Din greșeala regretabilă a unora din părinții handicapați ai acesteia pare că, în miezul profund și atât de mătăsos pentru curul politicianului există și o prevedere privind necesitatea unui tratament echitabil și reproductibil al fiscalității naționale. Mă bucur că ne fură. Sunt convins că din cauza asta, a rușinii covârșitoare ce îi încearcă, dincolo de geamurile fumurii ale limuzinelor cu girofar, când se gândesc la această rușine, sub secretare, majoritatea politicienilor gem de remușcări și suferă în interiorul acestora. Mă consolez totuși că pot contribui, cu măcar un pic de TVA plătit în exces, să-i ajut să le treacă.