Iubirea pentru Ponta

O votantă din Craiova declară public faptul că îl iubește, din punct de vedere politic, atât de mult pe Ponta, încât nu crede nimic despre scandalul de plagiatură al acestuia și nu ar crede nimic nici dacă i s-ar arăta negru pe alb. Faptul în sine nu este nici surprinzător, nici inedit. La urma urmei poporul acesta este atât de manipulabil, de visceral în reacții și de refractar la reflectat că oameni ca Iliescu și Băsescu nu numai că au fost aleși, dar au fost chiar realeși, în ciuda unor evidențe destul de ușor de perceput privind capacitatea lor politică, binele care l-au adus țării si propriile lor caractere. Trei lucruri sunt totuși în opinia mea notabile în discursul femeii Primul fapt care mi-a sărit în ochi este acela că doamna este profesoară. Ocupația doamnei, între puseele de exprimare ale dragostei adânci pentru personalitățile politice surprinse cu ocaua mică la cântarul academic al doctoratelor, este aceea de a învăța, educa și forma tineri olteni, viitori votanți, de a le deprinde mințile în formare cu un mod de gândire rațional, pozitiv și științific. Practic pe ea, și alții ca ea, cade tot greul definirii generației de mâine, ea este cea care învață tinerii să gândească, să simtă, să se manifeste, deși în mod evident modul doamnei de a simți este vicios, deși nu atât de blamabil cât este modalitatea ei de a gândi doar prin aprecierea unei părți, convenabile, a realității, nemaivorbind de inacuratețea manifestării publice a produsului unui astfel de proces cognitiv incomplet. Exact cum, cu ani înainte de trimiterea lor în șomaj de către Iliescu, muncitorii de la IMGB își părăseau strungurile pentru a clama, în susținerea lui Iliescu „IMGB, face ordine” și doamna profesor face, într-un fel, ordine în ceea ce privește modalitatea recomandabilă, cel puțin pentru elevi, de a percepe, analiza și simți realitatea atunci când iubirii politice i se prezintă dovezi despre curvăsăria și ieftinitătea iubitei. Există un drept sacru al omului în general, al românului în particular la imbecilitate. Dacă iei dreptul gherțoiului cu petul de bere într-o mînă și cealaltă la scrot de a-și exprima cu voce tare și, de ce nu, răstită, convingerile auzite la televizor probabil că acestuia nu i-ar rămâne decât depresia adâncă a realizării incapacității de a – și creea propriile convingeri și ura pentru sfrijiții care o fac. Cu toate acestea găsesc indecent ca aceași îngăduință pentru cretinism să fie aplicată profesorilor, fie și pentru motivul simplu că nu este firesc să pui tâlharul șef de post, groparul șef de secție, matroana maică stareță sau idiotul profesor. Al doilea fapt ușor tulburător privește modul în care se naște iubirea în mințile multor oameni. Nu cred că este de neconceput să iubești o ființă imperfectă, ba chiar în sinea mea consider că acceptarea imperfecțiunilor iubitei face parte din proba de foc a unui cuplu care interacționează, marcând trecerea iubirii din stadiul instinctual în cel durabil al iubrii susținute. Dar nu consider că respingerea deliberată a informațiilor și realităților legate de persoana care o iubești ajută și favorizează acest proces de acceptare, câtă vreme aceasta poate însemna că tu de fapt iubești de exemplu femeia cu părul lung, talent la sarmale și cur bombat care ar fi putut să fie ea și nu persoana de lângă tine, poate imperfectă. Într-un fel iubești pe-altcineva. Pare că doamna profesor și-a dat inima unui politician tânăr, ușor miop, capabil să scrie teze de doctorat originale și nu ar iubi de fapt un chior pervers, capabil, în epoca internetului și a microsoft office să transcrie oricâte teze de doctorat i-ar trebui în viață. De fapt iubirea, gândurile și intențiile electorale ale doamnei se duc către un Ponta dintr-un univers paralel, mai bun, cinstit și mult mai doct, deși, din nefericire, opțiunea ei electorală se va materializa în universul nostru. Ultimul fapt iritant pe care îl citesc din această întâmplare constă în modul irațional în care mulți oameni, aparent majoritatea care dictează sensul democrației, își extrag convingerile, politice în acest caz, religioase, sociale, economice în altele. Dacă poți accepta iubirea dincolo și în ciuda criticii obiective, este deplorabilă acceptarea convingerilor și comportamentelor în aceleași condiții, mai ales când rezultatul final al acestora se dorește a fi competiționarea, inhibarea sau substituirea unor convingeri și comportamente adecvate. Într-un fel doamna profesor, ca și minerii, muncitorii de la IMGB pe vremuri sau „intelectualii” lui Băsescu violează raționalul și bunul simț, umplîndu-ne spațiul cu bastarzii și avortonii diformi pe care mințile lor îi generează.