Minivacanță la Vamă

Extrasă din realitatea înghesuirii a 20 de milioane de getodaci pe fâșia celor câteva sute de kilometri de Pont Euxin, Vama Veche se dovedește a fi un brand la fel de valoros ca muștarul de Tecuci, covrigii de Buzău sau pepenii de Dăbuleni. Aspectului de stația cea mai sudică a metroului bucureștean pe care forfota cetățenilor în drum spre "Ieftinache" o conferă, vânzoleala mașinilor tăindu-și drum prin mulțime, în speranța transportării labiilor vamaiotelor neconformiste în chiar lobbyul cazărilor mediocre îți aduc aminte că pirații despre care vorbesc unele din afișele de pe stradă au capotat de mult de greață și că din fenomenul hippiot subzistă doar rezistența acerbă a pletelor la șampon, a tegumentelor la săpun și a omului în general la instituția oprimantă a toaletelor mainstream. Apa este ca de obicei, un amestec de leuștean, figuranți și mâl vănturat, dar preferabilă plajei pe care, bețivi, corporatiști, gherțoi, țânci enervanți, grăsane și strâmbe lovite de mania seminudismului sau golănași catatonici ce își întind aleator prosoapele printre șezlongurile ciumate. Într-o zi bună un țigan cu voce dogită și chitara neacordată și asistentul lui lățit în semicomă zdrăngănesc pe caldarâmul din fața covrigăriei, în încercarea de a reaminti căutătorilor de shaorma la promoție despre tradiția hippie și folk a acestui loc sufocat astăzi de praf, beție, înghesuială, prost gust și zgomot. Singurul avantaj al Vamei rămâne, până la urmă faptul că nu este, 100%, București, localitate cu care este de altfel înfrățită prin marea ctitorie a României postdecembriste, autostrada soarelui. A2 duminică noaptea în sezon seamănă cu aleea spre sala de mese a spitalului Obregia în zilele de friptură. Colegii de trafic, mai exaltați ca niște pedofili în curtea școlii își arată reciproc că viața este un moft în comparație cu cele 10 minute mai devreme acasă, că nici o bandă nu este cu adevărat îngustă pentru o depășire la limită dacă lipsa de reacție a căruțașilor în fața claxoanelor și xenoanelor caleștii regale nu este suficient de promptă. Până la urmă dintr-o astfel de incursiune rămâne amintirea unui weekend cu prietenii, ceva mai relaxat și un dor teribil de Grecia.