Dreapta românească

Una din obsesiile recurente pe care le vad exprimate este aceea că s-a fragmentat dreapta. Vajnica dreaptă românească. Aș dori să îmi spun și eu părerea în context. În primul rând noi nu avem dreaptă. Avem un popor de stânga și niște politicieni care se dau de dreapta, fac promisiuni de stânga și se aliază cu oricine, stânga, dreapta, centru, minorități, marțieni eventual romulani ca să înșface vreu post de secretar de stat. Ocazional când copitații se satură de partidul mamă (PCR – FSN – FDSN – PDSR – PSD) mai votează și contra lor permițând ca „dreapta” să câștige (adică să scoată, după ce screm câte o asociere de 5 partide cam cât scot ăilalți la fiecare scrutin). În al doilea rând dacă dreapta este fragmentată și pierzătoare asta se datorează prestației lamentabile a lui Băsescu în cei 10 ani de mandat (care au părut 15). Prestație lamentabilă ca președinte, ca om politic, ca leader al dreptei și ca președinte (de facto) al partidului său. Dacă liberalii rămâneau alături de ciumat în toată această peroadă probabil că PSD lua peste 50% acum. În ultimul rând aș accentua faptul că noi, toți, am pierdut alegerile, ca de obicei. Le-am pierdut din momentul în care s-au anunțat candidații. Dar asta nu e ceva nou sau posibil de schimbat vreodată.