Violuri

De multă vreme mă întreb și mă frământ ce a putut contibui la faptul tulburător ca un astfel de popor să se nască. Care este ingredientul principal care a făcut ca, din daci competitivi, care dăcăreau prin țările învecinate de fiecare dată când recolta de viță de vie nu le putea satisface nevoile, am devenit un popor de românași, mereu disponibil penetrării altor popoare plecate la tătărit, pecenegocumărit sau slavit. Faptele nu prea fac sens – aceeași geografie, același material genetic, aceeași șmecherie, dispreț de taxe și disponiblilitate de a face o pleașcă dintotdeauna. Până ce în final am înțeles că factorul declanșant, explicația profundă și unul din cele mai prost înțelese fenomene istorice ale lumii a fost de fapt violul. Momentul în care femeia dacă a înțeles că migrenele cu care îi trimetea pe tarabostes la labă nu țin la fel de bine la centurionii de origine nubiană a fost momentul de inflexiune istorică în care ne-am transformat dintr-un popor ce da la buci, transmițându-și exuberant materialul genetic în patru zări, într-o o națiune cu perna-n brațe, ceaunul pe foc și glasul subțiat îngânând doar „Gata, Maximus? Nu ți-e foame? Că pe stomacul gol de-abia mai violezi”. Nu pot pretinde că dacul nu știa să violeze. Dar întrucâtva, după atâtea incursiuni prin stepe, prin balcani și prin turmele vecine devenise un pic apatic, un pic romantic, un pic neeficient. Așa că pe acasă lua de bune poveștile de menstruație, indispoziție și sulă mică pe care, cârcotașe cum le știm, femeile i le serveau. Au urmat secole de violat dar, din păcate, puțini violatori din tabăra noastră. Goți, huni, cumani, avari, tătari și alții au tot pășit aceste meleaguri, cu listele de achiziții sub șa și cu dorința de-a uita de strâmbele de-acasă. Erecției de piatră, pe care doar masacrarea câte vreunei dave o crea, tertipuri gen „azi nu e o zi bună”, „tocmai a venit mama” sau „zi-mi că mă iubești” nu i-au putut sta în față. După un timp valurile migratoare s-au mai ostoit lăsând tot greul pe violatorii de acasă. Dar asta nu a făcut decât ca, din adâncul vremurilor până în zilele de azi, să năzuim doar la a ne viola într noi.