Studenți

Am o grupă de studenți simpatici. Fizic proporționați, curați, plăcut mirositori, politicoși (în sensul că râd la bancurile mele, chiar dacă adesea în ele este vorba, uneori, despre ei, fără a riposta cu bancuri despre mine). Sorb din ochi fiecare gest care îl fac, absorb ca un Rowenta nou nouț fiecare cuvințel pe care îl spun și notează tot în niște caiețele și blocknotesuri, folosind aparent pixuri cu mină. Singura mică hibă a colaborării noastre este că atunci cînd îi întreb ceva, chiar dacă îi întreb lucrurile spuse, absorbite și transcrise cu o zi înainte se uită la mine cu ochi mai pierduți decât ai antilopei nimerite între leu și crocodil. Nu pot scoate de la ei nimic nici să îi torturez ca pe Gheorghe Doja și uneori mă gândesc că fie sunt prevăzuți cu un canal transauricular ce bypassează complet și inexorabil cortexul cognitiv, fie s-au născut cu niște nevroglii ucigașe capabile să atace și să distrugă orice neuron s-ar încărca cu informații folositoare. Fiind un pic paranoic am verificat cu coada ochilor însemnările lor, poate că oamenii desenează de fapt pulișoare în timp ce dau din cap la vorbele mele, dar, spre deziluzia mea, nici măcar atât nu fac. Dintr-o dată m-am simțit că în loc de Socrates, ascultat, prelucrat și transcris de Platon sunt de fapt un fel de Sebastian Domozină pe un post fără audiența. la un televizor alb-negru, aflat în altă cameră, într-o casă părăsită. Întrucât am un suflet negru ca fundul măgarului am contraatacat cu o întrebare de anatomie. O întrebare necinstită. O întrebare la acre nu aveau cum să fie pregătiți. I-am întrebat ceva ce nu le zisesem niciodată. Am pretins să îmi spună ce este nervul optic. Întrebarea mea a căzut mai greu decît capul lui Ludovic al 16-lea pe eșafodul stagiului de endocrinologie. Deruta a cuprins turma de parcă ar fi fost o mână de gazele adulmecând leoaica. Apoi au început răspunsurile... Dumnezeule, atât de multe răspunsuri, de fapt doar unul - nervul care inervează ochiul. Mofturos nu m-am mulțumit cu atâta. Am răsucit privirile în salon și am dibuit un domn ce părea destul de bătrân, bolnav și absent și l-am întrebat pe el ce crede că este nervul optic. Pare că domnul știa că nervul optic este nervul ce aduce informația vizuală de la ochi în creier. Dar ce e drept s-a dovedit că omul era profesor de matematică. Ãștia prind repede, rețin și indiferent de vârstă, noli asociate și formă fizică sunt logici. Nu avea cum să nu performeze mai bine decât grupa mea de mediciniști de an preterminal, deci nu a fost cinstit să îl întreb pe el. Probabil că în tot spitalul găseam vreo babă care să nu știe ce este nervul optic, să le ridic moralul studenților mei.