o rană cât o Siberie
acasă al meu nu mai e niciunde se înstrăinează de mine și fețele sfinților ce să mă rog dacă înlăuntrul meu se varsă de-o vreme cascade fierbinți lacrimile neplânse ale părinților târziu
saucy poem
aprinde lămpile curând lumina va fi un răsfăț al ochilor oricum orbiți pe jumătate când te gândești că ne doream să le aflăm pe toate și iată-ne cum zgândărim cenușa fostului imperiu cu un
scrisori noi în plicuri vechi
dragostea asta târzie este pentru mine ca o boabă de strugure despielițată în care clocotește domol îndeplinirea tuturor promisiunilor neonorate * acum pot să ridic privirea și să mă înclin
duhuri/ păreri
visând întotdeauna la spații deschise unde ochiul se poate pierde în voie dincolo de linia orizontului bănuiam că se află o lume secretă cu străduțe pietruite unde după ploaie plutește o mixtură