Poezie
Poezie... fara sens
1 min lectură·
Mediu
Uneori imi pare rau
ca ochii nu ti-s albastri,
Fiinca nu-i pot compara
cu cerul senin, ori cu marea;
Uneori imi pare rau
ca nu esti inalt,
Fiindca nu te pot asemana
cu un brad.
De fiecare data insa,
imi spun ca sunt ochii tai,
si ca-s frumosi chiar daca n-au o culoare anume,
imi spun ca esti tot tu,
si ca te iubesc asa cum esti,
fiindca esti tu, fiindca esti al meu,
si fiindca ma iubesti.
Chiar de ochii nu-ti sunt nici verzi,
ca sa pot vedea iarba si frunzele in ei,
nici de culoarea infinitului Pamant,
ca sa-mi pot vedea in lumina lor pasii calcand,
Sunt ai tai si sunt,
la fel de mult, ai mei.
001.386
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Tomosoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Tomosoiu. “Poezie... fara sens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-tomosoiu/poezie/13669/poezie-fara-sensComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.