Poezie
Neputință...
Tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
.. Nu mai mângâiați muribundul,
Lăsați-l să plece, dacă nu mai poate,
Nu îl mai întoarceți înapoi,
Nu îl mai țineți aici pentru voi...
A obosit, și nu mai poate să stea,
Îl doare, să ia o pauză vrea,
Vrea să renunțe, vrea să se odihnească,
- Nu mai vrea sa trăiască!
A suferit și suferă el,
Clipele lui sunt toate la fel,
De ce să mai stea? Ce-i puteți oferi
Voi – soție, si mamă, și frați, și copii?
Nu îl puteți voi vindeca,
Viața înapoi nu i-o puteți voi da,
Nu îi luați șansa de-a pleca,
Lăsați-l să se bucure de ea!
Nu mai mângâiați muribundul,
Ați fi putut s-o faceți cât a trăit,
Ați fi putut să-l faceți fericit,
De-ați fi încercat, poate-ați fi reușit...
Nu-l acuzați c-a renunțat,
De-ar fi avut de ce, ar fi luptat,
Dar viața l-a lovit si l-a trădat
- N-ar mai fi avut nimic de câștigat...
... A venit CLIPA. Lăsați-l să plece,
Lăsați-l să devina rece
La tot ce lasă, tot ce îl doare,
Lăsați-l... Tata moare!
002102
0