Poezie
natură statică
1 min lectură·
Mediu
la marginea orașului sării statuile, pirul și pălămida, mușuroaiele de cârtiță
îmi plec grumazul ca un cal alb cu frâul strălucind de sudoare
pășesc printre cântece și flori întârziate, simt că tresalt cu colțul inimii,
în spatele meu stă pe loc o statuie de nisip și umbra ei rotitoare
din zori până seara
ar fi de-ajuns să sufle vântul, să bată soarele să se usuce, să se sfărâme
eu merg mai departe
cineva a lăsat drept știre faptul că ne iubim, noi, oamenii
011.448
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “natură statică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14150036/natura-staticaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Faptul că ne iubim noi,oamenii” naște non-faptul că lăsăm ura să vorbească cu vocea iubirii, antrenând duplicitățile, onctuozitățile și falsitățile care nu au nimic în comun cu iubirea generând o empatie totală, planetară.
0