Poezie
simfonie
2 min lectură·
Mediu
se vorbește despre iluzii și iluzionism,
jocurile au fost făcute astfel,
lumea e doar coaja unui balon de săpun
jocuri de gest, pantomima ca teatru al lui dumnezeu
iată femeia care plânge cu lacrimi
iată bărbatul care îngenunchează,
toți cei care zboară, înoată, merg pe centura
gravitațională
spectatorii așteaptă finalul cu brațele în poală
sau la spate,
inerți și triști că nu pot face nimic
sau cuminți ca niște școlari înainte de recreație
se trag șnururi, șireturi, cortine, cad albe aripi,
țipetele păsărilor sfârtecă văzduhul unui duh
care trage către maluri marea cu valuri înalte
*
din nou cina cea de taină, ascultând vântul
ce-și îmbracă goliciunea în frunzare
gesturile care, pe scenă, iau între degete cuțitul,
scobitoarea, paharele, șervetul,
zgomotele de taină ale tuturor
urechea unui dirijor rătăcit printre nori
plutește deasupra meselor de nuntă și a parastaselor
și aude
cum tonurile și semitonurile mesenilor
sunt asemenea algoritmului de sunete și pauze
dintr-o veche serenadă
pe care oamenii și păsările nu o cunoșteau
ascultăm cu toții, mirați de miracolul lumii
sunetul capacului așezat peste zaharniță,
sunetul foarfecii croitoresei
gâfâitul unui om prea gras, șuierul trenului, suspinele
unor îndrăgostiți, nechezatul unui cal priponit pe câmp,
toate aceste minuni irepetabile
vorbe de vrajă într-o limbă secretă, cunoscută de zei
*
poate că Bach și Mozart au scris despre toate
într-o limbă ce nu a fost descifrată de Champollion,
poate că alți titani au dărâmat cerul mai demult
și încă vorbesc într-o limbă numai a lor,
ca și cum ar exista alte cuvinte
dacă ai transcrie numeric muzica
scrisă într-o cheie potrivită pentru trupul și visele omului
precum discul în aparatul care îl redă
poate la fel muzica lor cântă
în gânguritul hulubilor, în zgmotul pașilor unui bătrân,
în râsul unui copil
și foșnetul pădurii
și toate acestea poate înseamnă ceva ce nu știm noi,
poate că ei sau dumnezeu, cel care ține drept balanța,
vorbesc și cântă prin toate lucrurile dumnezeiește
iar noi doar interpretăm și ne mirăm
de curcubeie și alte miracole
042.770
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 332
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “simfonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14147236/simfonieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Cei care percep eufoniile „miracolului lumii” se abstrag din teluric și se conectează la meta-urile ce conțin supranaturalul, metafizica și esotericul, reinventând viața, resetând-o, reactualizând-o și reinterpretând-o cu mijloacele și instrumentele paradigmelor inovatoare.
0
CMEste bine să fii sau să nu fii dintre cei care percep miracolul lumii? Un semn de mulțumire pentru lectură, Răzvan.
0
NTDistincție acordată
frumoasă interpretare a vieții văzută ca o simfonie, dirijorul fiind cel rătăcit printre nori( Demiurgul)
Mi-a plăcut ideea originală despre limba în care au vorbit marii muzicieni comună cu a altor titani care au dărâmat cerul mai demult. La fel personificarea vântului ce-și îmbracă goliciunea în frunzare
Cu gânduri bune
Mi-a plăcut ideea originală despre limba în care au vorbit marii muzicieni comună cu a altor titani care au dărâmat cerul mai demult. La fel personificarea vântului ce-și îmbracă goliciunea în frunzare
Cu gânduri bune
0
CMNumai gânduri de bine și din partea mea, domnule Tomescu, mulțumesc pentru apreicierea acordată.
0