Poezie
addenda
1 min lectură·
Mediu
sunt singură și îmbătrânesc,
stând dreaptă pe scaun, lângă sfântul soare
primăvara îmi apasă pleoapele ca pe o roată
dar tac fără să mă plâng,
îmi pare rău că îmbătrânesc și mă simt ca un copac
care își întinde pumnii grei spre cer, amintindu-și
că odată s-a întâmplat o minune în răsadnița pădurii
ca un copac bătrân cu trunchiul gros,
care cere să fie atins de mână de om,
asemenea sentimentelor care răsar de sub apă
doar pentru a se umple cu lumină,
flori care strigă iubirea ca niște răni deschise
mi-e greu să îmbătrânesc singură,
până și cărțile mele sunt vraiște și își flutură foile,
în vântul cenușiu și crud ce fură miresmele
primăvara este în spatele retinei și pulsează
puternic, să intre în lumea din fața ochilor
022.609
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “addenda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14145189/addendaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Conștiența devoalează din „primăvară” o ambianță ravisantă, mirifică și plină de prospețime, căci primăvara „pulsează puternic” în privirea ce observă fațetele multiple ale realității.
0
CMMulțumesc Răzvan pentru că ai observat poezia mea, îți doresc o primăvară îmbelșugată în flori și culoare.
0