Poezie
nu vă aplecați peste geam
1 min lectură·
Mediu
m-am despărțit de copilărie cu sufletul schimonosit
ca în cântecele lui jacques brel/ scriam poezii și scrisori fără adresă
în care soarele zâmbește dintr-o minge turtită
copilul sufla abur pe geamul de tren să îl deseneze după care mingea dispărea
și copilul sufla din nou
îi făcea respirație gură la gură până când se vedea marea cu soarele ei mare
și copilul o arăta tuturor ca pe-o minune
stătea drept cu palmele pavăză peste ochi
pe plaja care fugea de sub tălpi tot mai iute
ce frumoase sunt urmele picioarelor în nisipul moale/ cât de subțiri sunt
spunea copilul/ am să fac un castel
unde va locui o zână mică și pantera mea galbenă va sta de pază la poartă
aici este drumul spre castel și aici este un pod
dintr-o cutie goală de chibrituri/ am să fac mai multe poduri
cu scoici albe de jur împrejur și am să pun caii pe pod
caii de mare cu coama în vânt
îmi vâjâia capul de durere/ era vuietul mării tot mai adânc/
mi-era tâmpla scoică și urma tălpilor suia spre cer
034.023
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “nu vă aplecați peste geam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14068798/nu-va-aplecati-peste-geamComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSDistincție acordată
CSCarmen Sorescu✓Uneori copilul din noi ricoșează iar și iar, fără să uităm de el, se ține de noi și urcă pe "urma tălpilor spre cer". Introspecție involunatră, așa îmi pare, totul vine natural privind pe fereastră. Copilul va sta în fiecare din noi atâta vreme cât îl hrănim. Mi-a plăcut metafora: tâmpla-scoică, dacă s-ar lipi cineva de tâmpla ta ar auzi marea. Stea.
0
CMMă bucur mult că ți-a plăcut Carmen. Este o poezie cu mai puține podoabe, care cred că mă reprezintă ca persoană. Metafora tâmplei face aluzie la memoria faptelor existenței.
0
PCImi place toata poezia, dar finalul este sublim.
"îmi vâjâia capul de durere/ era vuietul mării tot mai adânc/
mi-era tâmpla scoică și urma tălpilor suia spre cer"
"îmi vâjâia capul de durere/ era vuietul mării tot mai adânc/
mi-era tâmpla scoică și urma tălpilor suia spre cer"
0