stop-cadru

sunt doamna cu o hermină în poală/ întorc și eu capul în fața mizeriei lumii/ prefer să fiu capturată decât să mă pătez/ lacrimile sunt prea murdare pentru obrazul meu/ privește-mă din profil prefer să împietresc/ în timp ce tu mă fotografiezi și mă așezi în ramă/ fiindcă virtutea unei femei nu există fără iubirea unui bărbat

când te obișnuiești cu o dragoste mai veche

felul în care el te alintă draga mea

bucuria de a-ți încălzi degetele în pulovărul lui

și alte mici sălbăticii

mergi împiedicat

tălpile ți s-au lipit de ghete vechi și nu le mai poți schimba

umbli bezmetică cu picioarele altcuiva

în orice dimineață când prepari două cafele

în mod reflex

până când îți amintești că el a plecat

lăsând cheile ascunse sub preșul de la intrare

atunci simți că ești o parte din mizeria unei lumi banale cum este orice dragoste derulată cu încetinitorul