Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cartea fiicei risipitorului

2 min lectură·
Mediu
și chiar și după ce ne săvârșim întru domnul ne desparte o alee
în două feluri de îngeri și sfinți
unii cu fruntea spre răsărit alții spre asfințit
ninge
visez o lume cu mai puțini dinți pentru dinți și ochi pentru ochi
o lume cu pâine pentru pâine și floare pentru floare
cupa plină cu apă cerută de tata când a murit
bătrânul meu care bea numai bere și vodcă sau sucuri cu arome sintetice
până când l-a lovit prin creștet sau inimă
tată
n-am venit la mormântul tău să-ți mulțumesc cum spuneai că va fi
tu cel care îmi cerea iertare cu cinci zile înainte să moară
tu cel care a spart atunci în pumn bufonul din porțelan de care mă speriam
când eram copil
ți-am moștenit sărăcia dar nu și păcatele
îmi amintesc când jucam zaruri și canastă împreună
și aveam amândoi noroc ca porcii
cineva trișa fără rușine
ninsoarea de ieri s-a așezat de din sus peste toate mormintele
și jurămintele
într-un ținut fără prooroci ca oricare altul
vântul descântă ca din biblia tatei cu scoarță stacojie
nu contează în ce parte îți stă capul tată
chiar dacă nu tu m-ai adus în pântecul mamei mele
fie-ți amintirea iertată
032.825
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
202
Citire
2 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “cartea fiicei risipitorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14067798/cartea-fiicei-risipitorului

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
În poezia ta se simte o tristețe adâncă ca un ocean format din toate lacrimile omenirii, că nu ai dus până la capăt ceea ce se cuvenea făcut, căci acum e prea târziu, nefiindul l-a primit în brațele sale pe cel iubit, însă amintirile despre el stau veșnic, neșterse de aluviunile timpului ce adună meticulos zile, luni, ani.
Unii stau cu mintea și privirea deschise înspre răsărit, aceștia se joacă cu optimismul, când viața este prea serioasă, fiind discipolii îngerilor și sfinților, alții își orientează privirea și viziunile înspre asfințit, fiind discipolii nefiindului, care își așează influențele în ființele funerare și sepulcrale.
0
mulțumesc pentru comentariu. Poate că nu am reușit eu să exprim exact ceea ce doream. Dacă citești prima strofă vei vedea că e cam totuna de care parte a aleii ești. Este poezie despre golul de semnificație sau valori, pe care doar iubirea îl poate umple.
0
mulțumesc încă o dată. Am schimbat ca să elimin confuzia.
0