Poezie
verde de april
1 min lectură·
Mediu
mă așezam la masa cu sertar ros de carii
și mâzgăleam verdele de april
deseneam curbele cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzile mandolinei
fericirea venea la oră exactă ca un poștaș pe bicicletă
simțeam zvâcnetul arcurilor fără amortizare
și așteptam să îmi arunce pachetul
bunica înăbușea cremă de zahăr ars cu vanilie
în prund înfloreau prunii ca o dantelă verzuie cu ochiuri largi
pe pălăria mea se deschideau margarete și panseluțe
când trenurile fluierau știam că joaca s-a terminat
trăgeam de ultimul fir de soare până se înnopta
toate visele erau moi
și nu-mi păsa când pica luna pe cămașa mea de noapte cu căpșuni
022.890
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “verde de april.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14054336/verde-de-aprilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMmulțumesc pentru trecere și semnul de lectură Răzvan. Într-adevăr nu e superficialitate, este un sentiment al copilăriei.
0
Poezie alcătuită din întâmplări decăzute în rutină și stereotipie, care par traversate de platitudine și superficialitate, dacă sensibilitatea nu și-ar fi țesut rețeaua de cuvinte în jurul imanenței ei ; noaptea, supapa viselor se deschide și expulzează luna, care se imprimă pe cămașa de noapte.