fluturele alb

1 min lectură·3 august 2014

Mediu

păpușa de ceară s-a privit într-un ochi de apă

simțea mireasmă de pământ reavăn

peste pântecul ei sterp înfloreau pomii

plini de albine sălbatice

după numărul de iluzionism s-a ridicat pe vârfuri

dansa cu brațele deasupra capului

pentru viață și pentru moarte

ținea între palme răsăritul lunii

și între dinți cântecul ca pe un pumnal

se topea văzând cu ochii

prin sânii ei goi prin trupul ei gol treceau alte săbii

tot mai reci

în inima ei creșteau țurțuri de sânge

femeia adevărată stătea întinsă în iarbă

cu un fluture alb adormit pe pubisul ei

ca un velier pe mare

ea nu știa

cât de mult semăna cu replica ei

aceeași mică sirenă dansând întreaga noapte

piano fortepiano

al fine

024.426

Cristina-Monica Moldoveanu. “fluturele alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14053856/fluturele-alb

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Un text foarte bun! Felicitări!

mulțumesc, domnule Dan.