furnicile

în ziua aceea, cum încep eu de obicei scrisorile sincere, m-am speriat de moarte. ce este moartea? un cuvânt care începe cu litera m. o literă greoaie cu o ușă dublă arcuită – să zicem că ai de ales în câmpiile aheronului între ușa spre viitor și cea spre trecut. eu aleg fără ezitare trecutul, e drumul mai sigur. apoi vine litera o prin care sare leul dresat și curajul meu prins la gât ca o jerbă de flori. mai rămân litere ca la carte, mai vechi și mai cunoscute. m-ul este ușa care seamănă cu semnul zodiacal al scorpionului. mă gândesc și la deșerturi și haine de beduin. asta rimează cu alcuin din york și cu veșmintele călugărilor. arte – adică activități prețuite de publicul urban, cu felurite ocupații. papa urban al 2-lea a murit în 29 iulie, în aceeași zi în care a murit tatăl meu. poate că zilele sunt mai importante decât anii. în copilărie m-am speriat și eu de cântecul hai la groapa cu furnici, ba-i aici, ba nu-i aici – părinții mă luau pe sus cu pătura și mă legănau cu acest prohod și îmi dădeau drumul – ba-i aici! acesta-i baiul, nu haiul. furnicile sunt insipide, nu au aripi colorate și sunt ca niște negre călugărițe. le vezi imediat din te miri ce, ies în puhoaie peste fragmente de friptură și pâine scăpate pe jos. îmi amintesc că eram odată în spatele catedralei evanghelice din sibiu și ploua, iar o furnică obișnuită plutea ca un cârmaci pe o frunză de toamnă. m-am gândit să scriu un poem sau măcar să prind cu un bold lângă suflet această imagine. furnica stăpână pe arca improvizată a potopului. deodată la bucătărie a început pelerinajul de anul acesta. furnicile veneau rânduri-rânduri de pe țevile instalației de gaze și cotropeau masa săracă în firimituri - dar continuau să vină neîntrerupt. privesc, cercetez, îndepărtez, sprayez. pentru unele otrava le este soarta. păianjenii la fel, îmi sunt inamici doar în casă, altfel îi las să trăiască. de altfel îmi amintesc cosașii fără grijă care retezau în câmp mușuroaiele de furnici. apoi dezastru – pe peretele opus al bucătăriei alt convoi funerar. furnici cu atracție pentru lavabou. sunt și eu pedantă ca o furnică. mă tem totuși din ce în ce că astfel de fenomen dublu și brusc prezice ceva rău – cutremur, boală, moarte. antene mici, trupuri cheratinoase. dar nu a fost cutremur în apropiere și nici moarte. în parcul din apropiere o fetiță recita școlărește o furnică duce-n spate un grăunte jumătate, prelungind vocalele, cum fac copiii