Jurnal
Oglindiri
1 min lectură·
Mediu
femeia are șapte pisici dar e singură
are o a șaptea pisică în casă
o casă fără oglinzi
spre deosebire de rectoratul și sala de consiliu
ale facultății unde a studiat
unde exista câte o oglindă
în care oamenii să strălucească
ea se simte mai acasă fără oglindă
fără să își privească ochii în oglindă
lumina care fuge
dus-întors între ea și imaginea ei virtuală
pe care alți oameni le separă artificial una de cealaltă
ea se teme să privească prea des oamenii străini în ochi,
poate de aceea ei nici nu se uită la ea
ca ochii lor să nu oglindească ochii ei,
ochii ei din ochii lor din ochii ei dus-întors,
sau gândul denudat de cuvinte
gândul ei din gândul lor din gândul ei și tot așa
ca un șir algebric infinit
căci matematica este baza oricărei optici geometrice
sentimentele nu au rădăcini puternice
în fața logicii atotputernice
e greu să ne imaginăm că iubim iubirea altora pentru noi
și că ea e o iubire care iubește iubirea noastră pentru ei ș.a.m.d.
am fi prea orgolioși să credem că
sentimentele noastre pot fi transmise, înțelese,
recunoscute, reverberate,
așadar mai bine încă o pisică decât
încă o oglindă goală
021.292
0

Femeia de la rectorat poate fi și o fostă studentă ori altă angajată decât doamna profesoară de matematică, ori doamna rector a acelei universități. Este un poem despre recunoașterea și neidentificarea noastră, fie în fața oglinzii, fie în ochii și mințile altora. Imaginea sinelui poate să fie deformată, chiar din cauza noastră. Bună morală, mai bine încă o pisică în casă decât aducerea unei oglinzi goale.
Textul ar putea fi cizelat încă un pic, dacă e nou-nouț. Coordonarea a tot ce se întâmplă cu femeia intelectuală este puțin cam ezitantă. Iar repetițiile cu "o iubire ce iubește iubirea noastră" nu duc spre ce trebuie.