Timp ieftin

Aproape toamnă. Merg printre umbrele deschise în piața de pește. Ascult țipătul din mine. * Compartimentul de tren este îndesat cu tot felul de lucruri cu miros tare: brânză și pâine, saltele de plastic, nisip de pe plajă. * Privind în depărtare văd doar ochii mei oglindiți pe geamul întunecat. Plutind, scufundându-se. * Nu sunt curioasă. Întrebările se sparg ca sticla ieftină. Între timp șed, cu picioarele sub scaun. * Nu este destul spațiu aici. Oare ce se întâmplă cu timpul? Ce s-a întâmplat cu tic-tacul ceasului cu cuc? S-a oprit. * Toate lucrurile rămân la fel la un moment dat. Aceeași cafenea în aceeași stație mică. E un sentiment plăcut câteodată. * O femeie între două vârste varsă cafeaua pe rochie. Înainte să plece adaugă mai mult ruj pe buze. * Ziarul de azi va acoperi toată mizeria, absorbind de pe linoleum urmele de sub scaune. * Sunt prea obosită pentru o altă zi: de îndată ce deschid ochii, un porumbel negru zboară de la fereastră. * Plimbându-mă prin parc mi-am dat seama că bătrânii citesc știrile sub cireși înfloriți. * Desigur...minutul în care el se apleacă în fața zâmbetului ei, pe marginea lacului artificial. * De fiecare dată când pășesc încet pe gheața care se topește, mă gândesc că urmele mele cresc prea mari. * În timp ce gonesc pe autostradă, cu soarele în spatele meu, mă simt ca o străină pe pământ. * Traficul din capul meu crește în progresie geometrică. Atât timp cât încă îmi amintesc. * Însemne de graffiti într-un pasaj întunecat, niciodată descifrate, în lumină doar la solstițiul de vară. Anotimpurile se schimbă.