Cristina M Moldoveanu

Nu mai e nimic de spus, nimic în afară de faptul că binele e bine, răul e rău, frumusețea e frumusețe, nedreptatea e nedreptate, etc., dar adevărul e singurul lucru care nu lovește în ceea ce e curat și bun și nici nu piere niciodată. Mulțumesc oricum, chiar dacă mor eu nu lovesc pe nimeni.

Mulțumesc pentru atenția acordată și pentru urările de la mulți ani. Însă eu voi muri. Îmi pare rău domnule Diaconescu că insinuați că relația mea cu mama poate fi vindecată medical, ca și cum aș fi nebună. Vă sfătuiesc să citiți blogul meu de sinuciagașă cu toate linkurile către texte în limba engleză, veți vedea că nu am avut nici cea mai mică tulburare psihică sau aspect psihic patologic întreaga viață. Mama mea m-a omorât de fapt cu sprijinul celor ca dvs., domnule Diaconescu, eu nu am greșit nimic toată viața, totul pleacă de la faptul că am fost o persoană foarte săracă din copilărie, iar cei ca dvs. preferă sî mintă și să se preschimbe în stăpâni de sclavi și criminali monstruoși, păcălindu-i pe cei proști. Eu în curând mă voi sinucide, după ce voi termina întreaga poveste întrutotul obiectivă a vieții mele pe blogul meu. Nu mai este mult. Dvs., domunle Diaconescu, jucați teatru ca și când există psihopatii diverse, când în realitate numai proștii cred așa ceva și știți bine că nu există decât sărăcie și oameni perfect nevinovați omorâți.

Sărbători fericite, mulțumesc pentru semnul de lectură domnilor.
Nu aveți deloc dreptate domnule Ioan.

Mulțumesc mult LIM pentru trecere și pentru semnul de lectură. Am corectat.

Răzvan, mulțumesc frumos pentru popasul asupra modestei mele poezii. Consider că e mai bine să nu explic ceea ce am scris în poezie, în definitiv un act artistic trebuie mai degrabă să lase o impresie. Criticii au și ei rostul lor, dar nu e cazul acum.

Răzvan, mulțumesc pentru semnul de lectură și mulțumesc editorilor pentru recomandare. Dar tu, Răzvan, vezi negru unde este alb :) Am plecat de la ideea jocului X și O, deci o joacă de-a oamenii și viața, unde X nu e negativ, ci simbolul celor necunoscute. Iar O nu e nimicul, ci căldura sufletească umană, exact cum am scris. Poezia asmiliează idei mistice (vezi și polipticul respectiv), religioase (fiindcă în definitiv misticul stă la baza aaproape oricărei religii, dacă nu în toate), dar și viața cotidiană, omenească, care urmează descrierii miturilor și ierarhiei sociale în prima strofă. Cred că și poezia mea e gen ”poliptic”, cu imagini felurite pictate, de aceea și titlul. Acele panouri pictate la Gand (Gent) în Belgia sunt una din operele de artă care m-au impresionat mult. Pandora era considerată prima femeie în mitologia greacă, vezi și tabloul ”Eva, prima Pandora.

Acest text pe mine m-a cucerit. Îmi plac metaforele și structura sintactică. Îmi place și tonul profetic pe care și eu l-am folosit uneori. Am remarcat că există unele structuri pleonastice sau prea explicite și unele epitete care nu sunt necesare. Cred că prima jumătate e mai reușită ca expresie și mai sinceră. Disonanțe: cucernică-necucerită, inutil: deplin, culme, copleșite. Ultima strofă revine cu ceva mai nou sau frumos, dar cred că poemul e întreg fără ultimul vers.

Liviu, sincer, sunt copleșită și îți mulțumesc mult. Nu am o părere prea bună despre textele mele, dar chiar asta cred și eu despre poezie; contează mai puțin sensurile, mai mult sau mai puțin comune, sau înțelesul, cât forța de transmitere sau expresie a unei poezii.

mulțumesc Sorin pentru cuvintele tale frumoase

domnule Diaconescu, mulțumesc pentru interpretare.
Răzvan, tot ce spui e fals în întregime.

Ottilia,
am înțeles de la început semnul tău de exclamare, dar nu mi-a plăcut fiindcă e culmea, viața mea a fost timp de 44 ani (e ceva) culmea calmului și liniștii, în timp ce alții se agitau în jurul meu, lucru care mă rănea uneori, dar aproape niciodată nu mă enerva, fiindcă așa e temperamentul meu.
Încă un lucru: aici au fost nori și fulgere adevărate în București, 25 mai 2015, dar primăria a preluat controlul cu fulgere artificiale și ploaie nu a mai fost. Nu știu de ce ei consumă bani pentru așa ceva, pentru omul obișnuit, cum sunt eu, este neplăcut. Erau lumini puternice aprinse periodic, regulat, cu aceeași intensitate aproape, în același loc. Alteori ei scanează cerul nocturn cu lumini puternice gen reflectoare, în direcții diferite, nu știu de ce, parcă se joacă. Chiar când e senin uneori. Aceste lumini au început să fie utilizate acum câțiva ani. Nu știu sigur dacă nu cumva fuseseră și mai demult, și eu poate nu le observasem. Oricum, din când în când, sunt și artificii, deși nu sunt sărbători. Unii spun că sunt nunți de oameni bogați. Dar luminile sunt evident altceva.

Mulțumesc Ottilia. Este însă vorba de natura exterioară (eu nu sunt o poetă romantică). Cel mai adesea așa se întâmplă, ca și în certurile dintre oameni. Dacă unul e calm cu adevărat, celălalt urlă și uneori și reciproca e adevărată. Eu îți doresc viață liniștită, deși zbuciumul e mai liric. Azi se zbate cerul a furtună în București și tocmai am descoperit că unele fulgere, dacă sunt pe direcție orizontală, nu au tunet sau tunetul e foarte slab.

nu știu exact ce vrei să spui Răzvan, eu cred că suferința este un lucru foarte logic, adică perfect explicabil. Mulțumesc pentru trecere și semnul de lectură.

Mulțumesc Elena pentru lectură și semn.

Așa este, exact așa cum spui tu Emilian. Imaginea cu găleata o scot, este din cauza fântânii din grădina bunicilor. Mulțumesc.

Nuta, nu stiu de ce ma numesti Monica, am scris si rescris pe acest site si peste tot ca ma cheama Cristina, e si logic ca numele de mijolc e mai putin folosit. Dupa inscrierea pe agonia nu am mai putut sa schimb numele in Cristina M Moldoveanu si pseudonimul in Cristina sa fie mai clar...credeam ca ne cunoastem de pe retelele ning, imi pare rau ca m-ai uitat :( Si ai citit gresit poezia mea, eu am scris erotice nu eroice...scuze ca am scris acest comentariu fara diacritice.

Cu un aer suprarealist și un lirism diafan îmbinând morbidul cu o viziune mitică, acest poem simplu și curat în proză m-a cucerit, fapt pentru care dăruiesc din suflet o steluță.

Mă bucur mult că ți-a plăcut Carmen. Este o poezie cu mai puține podoabe, care cred că mă reprezintă ca persoană. Metafora tâmplei face aluzie la memoria faptelor existenței.

Victor, mulțumesc pentru 0 sau o :) steluță.

mulțumesc Victor pentru popasul de lectură, dar cred că exagerezi când spui că am avut multe poezii de reco :)