Cristina M Moldoveanu

nu acolo și nu acela era crângul de lângă faleză cu cochilii de scoici, cremene nearsă și hribi printre rădăcinile contorsionate ale copacilor, care pesemne comunicau într-o limbă a lor prin

Toate cuvintele au ecou. Prin fiece cuvânt murmurat sau răstit sau proiectat pe ecranul mental, oamenii transmit gânduri încifrate și circulă trup și suflet ca niște mașinuțe electrice pe firul de

într-o zi ningea cu gene roșii-apusene, cădeau duse de vânt de la vreun arbore în floare, sau în flăcări și soarele fugea de colo-colo și ne avertiza să nu îl privim printre multele gene, căci

nu e nevoie să povestesc mai mult, bineînțeles că erau maci roșii, erau fiindcă numai acolo și în acea vară puteau fi maci exact în calea mea, pe un drumeag secret sunt mulți oameni care țin

peste ani și ani - literele din carte se șterg încet noapte cu stele - Biblia zdrențuită pe genunchii mamei sfârșit de trimestru - doar o rândunică în sala de clasă citind sub abajur

Când răsfoind se face miezul nopții Când filele citite par troiene Și ninge cu voroave și-alte semne Mergând pe firul vieții și al sorții, O stea aprinsă ca un ciob în zare Oglinda și-o

luna era mare și gălbui-citrin și cadrul ferestrei era un dreptunghi așezat pe latura mare lupa era tare și briliantină și patru neveste erau cu un unchi așezat pe pătura tare adesea mă irită

fericirea este un lucru simplissim, te miri ce înseamnă să exiști sau poate ce înseamnă să trăiești și cine te trăiește celulă cu celulă, nerv cu nerv, simțire cu simțire, poate acel fluture

Să facem un foc mic în soba cu lemne a unei biserici vechi, și tu să murmuri Ave Maria, cântecul să îți crească de pe buze repede și abia auzit, precum iarba crescând peste noapte. Pe tine,

am cunoscut ierni fără nicio frunză în pomi temătoare, tremurătoare, numai umbra mea cădea odată cu privirea de lungă despărțire și soarele lăcrima tot mai aproape pe drumuri de fier și de oțel,

Adică vrei să spui că timpul e independent de spațiu, sau că nu se asociază mereu cu acesta? Posibil. Într-un fel, timpul apare oarecum mai apropiat de ”spirit”, mai inefabil – pentru orice om,

Ioana este supărată, Fiindcă și anu-acesta, iar, Crăciunu-i în aceeași dată Cu ziua ei din calendar. Ea patru ani azi împlinește Și sora ei are doar șapte. Dacă zâmbește ștrengărește, Vezi

Ne aflăm în anul 2222,6485110..., număr irațional, fiindcă și copiii din școala preliminară știu că nici timpul nu se măsoară exact, fiindcă procesele senzoriale ale omului încă pot fi

Apoi am înfipt prăjina în pământ, cu sperietoarea de ciori cu tot. Este mai bine așa pentru copiii din oraș care au temă pentru acasă fotografii cu muncile agricole. De unde să știe ei ce sunt

Dacă cred în predeestinare? Da, cred, în sensul în care predestinare înseamnă destin sau soartă sau ursită – omul și alte ființe se nasc cu un anumit destin și acesta este tot destin de-a lungul

Cât de puțin mă interesează lucrurile pe care nu le înțeleg, cât de puțin m-a lovit în suflet curiozitatea, fiindcă suntem frumoși și schimbători și asemenea miracolelor și eu vă iubesc, și nu

luna era grea și abia se rostogolea în tării, urma să plouă îndelung, să se curețe pădurile să se spele pletele brazilor și ochii fecioarelor printre gene ca stelele, lungi-răsăritene, urma

Aseară o vecină mi-a spus că era bine să îmi botez pisica Eva. Eu m-am gîndit apoi la filmul ”totul despre Eva” Am deschis o carte la întîmplare (puteam să n-o deschid sau puteam să mă fi uitat la

dumneata ce hram porți? care va să zică crezi că ești om de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine? oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști? cum dovedești că tu ești om,

Am ajuns la concluzia că, chiar dacă moartea e perfectă în mod clar, viața e mai mult ca perfectă. Că dacă moartea e un perfect simplu, viața e un perfect compus. Că oricum trecutul e perfect prin