Jurnal de toamnă 2026, partea a 2-a, 7.09.26 - 21.09.26

7.09.26 Repet, e greșită omorârea mea. Ei au spus adeseori că oamenii au fost mințiți că trebuie să fiu omorâtă și nici măcar nu au citit și nu au crezut ce am scris eu. Repet, au spus adesea că au hotărât să fiu măcelărită și omorâtă cu otravă, ceva ce mama spunea de când eram copil mic. Repet, e greșit, am fost mereu izolată, dar nu am cauzat niciun rău. Absolut cert nu am avut nicio greșeală și nu am mințit sau ascuns nimic și am fost perfecțiunea. Ei spus că toți ați fost de acord să fiu otrăvită și măcelărită cu otravă. E ceva rău și greșit. Am explicat că aici au otrăvit aerul din camera mea cu multă otravă în bibliotecă, dar e miros rău și la bucătărie și, ceea ce am omis să notez, și de fapt abia acum îmi dau seama, dar nu am ce face, e că, din păcate, camera mea comunică cu cămara și acolo mama a îngrămădit multe otrăvuri cu multe mirosuri rele și îmi impute camera intenționat la anumite ore, aproape zilnic, și stă aproape mereu îndelung cu ușa la cămară deschisă ca să mă otrăvească, ca și cum nu poate să scoată obiectele necesare decât foarte lent, apoi se duce la ea în cameră și închide ușa ei, ca să nu intre mirosul și la ea. Sunt din nou foarte umflată la burtă. Greață. Toată lumea îi crede numai pe cei răi și mincinoși, spun ei, nimeni nu mă crede pe mine sau adevărul și toți cred că e bine să mă omoare. Toți cei buni sunt omorâți dacă sunt deștepți, spun ei, ca să nu fie cei răi distruși sau deconspirați și sunt acceptați numai cei proști care nu pot crede adevărul și au ideea că eu sunt nebună. Unii spun că toți proștii cred că e bine să fiu omorâtă și că omorârea mea ar aduce numai răul peste tot. Unul dintre pretextele lor aberante să fiu omorâtă e că pe mine nu mă crede nimeni și pe ei tot îi crede cineva, deci e bine să fiu omorâtă, ca să aibă ei putere mai mare în lume.?!! 9.09.26 Ieri am fost la psihiatră. M-au măcelărit înfiorător, așa cum au făcut de foarte multe ori, și iarăși m-a ținut la ușă peste 2 ore, deși erau doar doi pacienți înaintea mea și m-au chinuit cerebral și în ochi mai ales, și cu stare generală proastă. Înăuntru, când am intrat psihiatra era din nou toată roșie și ciufulită și arăta ca drogată. Au încuiat ușa, ca și în alte dăți, și se luptau înăuntru să mă lovească. Alături de ea era psihologa, care nu părea mototolită și încă două femei cu aspect șters, care nu au mai fost până acum și nu erau asistente, probabil că veniseră acolo ca să mă măcelărească împreună cu psihiatra. Ei spun că ele sunt două rusoaice nebune. Nu știu. La întoarcere pe drum, au apărut și m-au chinuit mulți cetățeni, cu mașini sau fără, și iarăși era aglomerație oribilă în autobuz și tot felul de străini, deși era peste ora 6 seara. Acasă am fost jumulită și chinuită înfiorător și abia am adormit și acum sunt tot neodihnită. Foarte multă otravă, dureri peste tot, burtă extrem de mare. Eram totuși un om de valoare și nu am fost nebună niciodată și nu am greșit cu certitudine nimic, nu am uitat nimic, dar din păcate oamenii m-au izolat complet de 40 de ani și mă consideră gunoi și mă otrăvesc, am povestit totul în cele mai mici detalii. Ei spun că despre psihiatrii și psihologi că, deși sunt mai proști decât mine, deși sunt un fel de zbiri ai stăpânirii și un fel aparte de nebuni, deși eu sunt izolată de mică complet și clar un om foarte bun și deștept și nevinovat, deși sunt clar un om normal, ele au dreptul, spun unii, să omoare pe oricine, fiindcă au fost acceptate ca călăi cu diplomă și pacienții proști, toți, așa le percep diplomele lor, ca un fel de atestat legal pentru omucidere, ele au voie orice în acest sens, oricât de nevinovat e omul. Totodată și ieri, ca și în alte dăți, le-au ajutat și pacienții de pe hol - deși doar câțiva, ca să mă lovească, să mă f_tă de fapt în cap și în tot corpul. Totodată, ca și în alte dăți, pacienții respectivi s-au luat de mine, de două ori, ca și cum eram altceva sau că din cauza mea sufereau ele și așteptau mai mult la ușă - ceva total ilogic, ele așa fac, scene agresive, mereu aceleași, și vorbesc simultan, ca și cum gândesc toate la fel deodată. Ei spun că, pe scară largă, tot poporul a fost manipulat la fel să mă lovească și crede răul ca și acele nebune, deși am fost binele desăvârșit și meritam viața, toți se bucură că mor otrăvită cu otravă (așa spuneau și ieri) și toți au mințit despre mine, deși nu am avut nici cea mai mică greșeală și nu am influențat în rău pe nimeni, și nu am gândit nimic rău, deși am fost izolată cu forța zeci de ani. Poate că dvs. nu puteți, poate sunteți oameni mai simpli și nu înțelegeți toate poeziile sau scrierile mele de meditații filozofice și aspecte teoretice în general - pate credeți că sunt nebună și în acest sens - căci, dacă ați fi înțeles, ați fi știut sigur că unii au mințit despre mine (eu nu știu cine și ce) ați fi știut că un astfel de om nu are cum să fie nebun sau rău, sigur nu aveam cum să fiu nebună, tot ce am gândit e normal și rațional și logic și foarte inteligent și impregnat cu bunătate și suflet curat și foarte frumos, și mereu am gândit așa, inclusiv acum, era imposibil ca un astfel de om, și dovedibil eu am scris totul, să fie nebun sau să gândească sau să facă ceva rău. Poate că v-au mințit, regret acest lucru. Scaunele late, vopsite alb și scorojite din pozele de ieri sunt vechi din anii 70 cel puțin, când eram mică și ele erau prezente la căminul cultural și în sălile de cinema, dar erau nege. În clădirea policlinicii erau/sunt mai multe scaune și obiecte din anii 70. La plecare m-am plâns farmacistei din farmacia de la parter și regret că am omis să îi spun propoziția că poate ea crede, ca toți oamenii inocenți, că eu sunt nebună și că toți nebunii mint sau delirează sau trebuie distruși, dar eu nu sunt așa ceva. În rest i-am spus totul. Adevărul clar nu rezultă numai din ceea ce am scris teoretic și abstract frumos, ci și din aspectele concrete ale vieții mele (mă voi apuca curând în sfârșit și de desenat și de pictat, sper), viață a mea care a fost mereu o încântare frumoasă în fața lumii și a naturii și culturii întregi, ceea ce e vizibil și e vizibil că nu am delirat deloc, fiind foarte inteligentă și e clar că am fost binele cald și curat și blândețea mereu (în prezent sunt totuși un om mai rece, fiind ținută izolată mereu, mult timp și în tortură, deci nu voi mai fi acea căldură blândă, dar tot binele și tot eu sunt), în ciuda a ceea ce mi-au făcut - dacă veți vorbi cu oameni ceva mai deștepți care m-au cunoscut puțin vor confirma, dacă nu sunt corupți, dar au fost foarte puțini. Din tot ce am scris rezultă clar (pentru cei inteligenți) că am avut și simțul concretului (ca toți gânditorii abstracți inteligenți, lucizi) și iubire și drag de oameni și capacitate de a crea și a studia creativ la nivel intelectual superior și clar am fost ceva frumos și bun, constant, fără ”episoade” și fără vreo greșeală sau gânduri urâte, e deja dovedit totul și nu m-am schimbat - citiți tot, e imposibil ca un astfel de om să fie cea rău sau nebună, e complet dovedit. Ei spun că totul e și acum așa cum credea mama când eram copil mic, anume că părinții au voie să își omoare copilul dacă așa vor ei, și întreaga societate, indiferent de orice, îi sprijină pe părinți în aceste cazuri. Așa au lovit toți și și lovesc ei și acum, cu ideea mușamalizării cazului și a tot adevărul (și ieri), prin omorârea mea, tocmai fiindcă am fost un om perfect nevinovat și inteligent. Chiar și acum mai pot scrie lucruri frumoase ca idee și lumină, chiar intenționez, nu peste mult timp, ca să vă arăt mai clar ceva pentru ultima oară, am fost un spirit superior mereu, zi de zi. Repet, ceea ce am scris eu abstract, meditativ, nu este nebunie și are și valoare documentară. Dovedește inteligența și frumusețea mea interioară continuă, dar a fost scris în condiții foarte grele de tortură și otravă și izolare completă de zeci de ani, deși am fost un om normal și bun. Era totuși evident că mă puteam perfecționa și mă puteam dezvolta mult ca intelectual și în sens de expresie filozofică - nu am fost un fel de gânditor și mâzgălitor steril și robotizat, ci ceva cu mugur de creștere bun. Meritam poate și dreptul la studii superioare (cândva), sau oricum aș fi învățat multe, aș fi devenit probabil sau posibil un om de cultură. Oricum, nici acum nu trebuie să fiu omorâtă. Scrierile mele abstracte nu dovedesc numai logică și înțelegere filozofică a lumii, ci și multe calități ale gândirii, flexibilitate și capacitate de conceptualizare etc. și sufletul foarte frumos, e adevărul, e și asta dovedit. Îmi pare rău că mi-au stricat și scrisul de mână la tastatură (unii spun că au făcut așa intenționat) și acum este foarte greu să scriu și durează foarte mult să pot scrie un text pe care l-aș fi scris de 10 ori mai repede. 9.09.26 Azi am fost până la librăria Cărturești de pe Lipscani. După cum am spus, nu de mult m-au otrăvit înfiorător și astfel, după toate că mi-au distrus scrisul la tastatură, mi-au distrus și ficatul și colonul și acum sunt foarte umflată la burtă și mă doare și coloana și abia merg. Am descoperit că era coadă foarte mare la biserica Sf. Gheorghe cel Nou, de la capătul tramvaiului 21, unde este bustul lui Brâncoveanu, unul din martirii politici ai României, și este și un glob pământesc negru mare. Cred că nici statuia și nici globul nu erau în copilăria mea acolo. Acolo este sau era, convențional, kilometrul 0 pentru șosele plecând din București. Coada era de multe ore de așteptat și era încă acolo când se înnopta și mă întorceam spre casă. Este vorba de moaștele sfintei Ana, mama Fecioarei Maria, pentru prima oară aduse în România. Cea mai mare sfântă Ana, de aceea am întrebat-o pe o fată de la coadă despre ce sfântă Ana e vorba și ea a avut o reacție foarte ciudată, de dispreț că nu știam, ceea ce nu prea e ok la adevărații credincioși, care de fapt cred în ceva bun și nu au reacții negative și prea rapide de respingere. (Unii spun adesea că în România nu există niciun credincios adevărat în afară de mine.) La întoarcere, în autobuz, a stat lângă mine o femeie care vorbea la telefon despre fetițele ei Ana și Maria, despre problemele lor la școală. Din păcate, am și probleme mari la glezna și genunchiul drept, tot din cauza otrăvurilor probabil și sunt deformate, au concrescențe mari. Abia am urcat scările la librărie în interior. După toate că nu am piciorul stâng. Repet, e greșit să fiu măcelărită și omorâtă, dar ei așa cred și acum că trebuie. A intrat iar unul cu ideea că ”Europa” le cere să mă omoare și să mușamalizeze complet cazul meu, ca nimeni nu să nu înțeleagă vreodată ceva. Repet, e greșit. Altul zicea iar că ceea ce mi s-a făcut mie este extrem de monstruos, astfel încât absolut toată lumea vrea să fiu otrăvită și omorâtă. Repet, e greșit. Altul zice că oamenii sunt proști că mă omoară și mă măcelăresc încontinuu, căci absolut toată prosperitatea lumii întregi, nu doar a României, se datorează valorii gândirii mele și puterii mele vitale, și, atunci când eu nu voi mai prospera și nu voi mai putea mare lucru face, absolut întreaga omenire va decădea. Nu știu, dar e greșit să fiu masacrată. Am explicat totul. Ei spun că oamenii foarte inteligenți nu pot înțelege scrierile mele și adevărul, fiindcă ei nu au fost măcelăriți decât sporadic și nu pot pricepe ce înseamnă să fii masacrat fără nicio greșeală sau vină, zilnic și nopțile chiar, izolată totodată, și mai mult de 40 de ani, cu forța, fără a fi nebună, masacrată și de mamă și mințindu-se în același timp. Unii sunt așa de idioți, spun ei, încât nici măcar nu au crezut adevărul și au crezut că eu mint sau că delirez și au luat de bune minciunile unor psihologi și psihiatri proști și ideea că trebuie să fiu omorâtă și izolată complet, și anumiți monștri vor cu tot dinadinsul să mențină minciunile despre mine în populație. Pozele de azi, nu sunt în ordine temporală. 11.09.26 Au început din nou cu ideile lor vechi - de exemplu că eu nu am cum să vă conving, că e total imposibil, că dvs. sunteți nebuni și credeți orbește că trebuie să mă omorâți. Altul că eu sunt singura din toată istoria care nu a greșit absolut nimic. Singura ce? Vă spun, cu certitudine că nu există termen de comparație, am fost un om normal și nu aparțin niciunei categorii, nu mă asemăn cu nu știu care femei care au fost măcelărite și sacrificate și otrăvite înaintea mea - nu sunt ca acele martire ale neamului cu care mă compară ei și nu trebuie să mă omorâți. Am fost în oraș. La ducere m-am întâlnit iar, tot pe lângă dudul de pe Avram Iancu, ca și rândul trecut - dud care acum se usucă și el - cu Mihaela lui Fana. Cred că e a treia oară când iese la dudul acela, ea iese acolo fiindcă psihiatra mea e pe Calea Dudești. La întoarcere m-au înghesuit din nou în autobuz, ca aproape mereu, și 3-4 dintre ei au urlat foarte puternic și destul de mult, doar așa, ca să facă gură, nu era nicio necesitate, cum mi-au mai făcut de multe ori de-a lungul vieții, și părinții și nebunii din spital, și pasagerii și codașii care așteptau pentru diverse mărfuri, încă din anii 70: le place să urle, mie nu îmi place deloc. Tinerii aruncau din nou între ei idei vechi de mulți ani - că ”ești pe invers?” - ei spun că toți cei care se simt cumva legați de mine, ca urmare a marii mele inteligențe și a faptului că încă sunt vie, se consideră ratați și ”pe invers” și ies în calea mea să mă lovească, ca să nu fie ca mine sau cu mine și să fie în altă tabără. În camera mea e foarte mult praf, e posibil ca și acum să fi pus mama praf din nou, ca să îmi distrugă inima și plămânii, la fel cum făceau când locuiam în București. V-au mințit probabil că nu e așa, dar așa a fost mereu. Ei au spus adesea că alături de mama mea au fost mereu, de-a lungul întregii mele vieți, câțiva vecini sau oameni devotați ei, care ”credeau în ea” și mă măcelăreau pe mine sau mințeau de când eram mică despre mine. Ei și acum spun că ei toți vor să mă omoare și vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă niciodată că eu am spus numai și numai adevărul și mama și ei au mințit mereu. Acești oameni mințeau și făceau răul și deveneau și ei corupți și dornici ascundă ceea ce mi se făcea și o sprijineau pe mama în rău în continuare, spun ei. Ei spun că și profesoara mea de română cu soțul nebun, Jean, vecină cu mama, a fost una dintre primele femei care m-au prohodit încă din copilărie. În prezent, mama vine să vorbească cu mine des și fără motiv sau necesitate, doar ca să mă lovească în cap sau să îmi dea arsuri etc. Joacă un teatru monstruos, cum a făcut de când eram mică. Pare om bun și normal. De multe ori joacă teatru că ea e victimă, ei zic că face așa de când eram mică în timp ce simultan alții mințeau despre mine și au creat tot delirul că trebuie să fiu omorâtă de secole sau chiar mai mult și unii au creat și religia ca să mă salveze (cei buni) sau ca nebunii să aibă motiv (greșit) să mă omoare ca pe Cristos. Unii spun că unii oameni mă vedeau sau auzeau de la distanță (ceea ce eu nu puteam ghici) și o văd pe mama și o aud și, fiind proști, cred că ea este ceva bun și normal, mai ales că ea este proastă și mai aproape deci de mintea lor. Are chiar mai multe fețe, nu doar două. Mai demult am crezut și eu că poate mama nu e chiar monstru, că poate vrea să mă protejeze. Și totuși ea aducea răul asupra mea - pare-se? Dar ea joacă teatru, așa făcea și când eram copil și apoi, pe la spatele acelor oameni, probabil, mă măcelărea și făcea scandaluri hidoase și incredibile și mă bătea fără motiv și făcea tot răul cu putință, de-a dreptul grețos și incredibil. Ei spun că ea i-a păcălit astfel pe toți. Monstruozitatea mamei e așa mare, spun ei, încât nimeni nu m-a crezut, deși am spus numai adevărul. Are aproape 80 de ani și are voce de femeie tânără și încă mă măcelărește, spun ei, ca să se simtă ea bine. Minte pe față. Ei spun că proștii care o aud pe mama nu știu toți despre tehnicile ei de f_tere și lovire a mea (sau poate ea e o unealtă?) în timp ce îmi vorbește. Și ea vine în unele zile des la mine în cameră ca să mă f-tă și să mă lovească în toate felurile, dar asta nu e vizibil. Fiind un om foarte inteligent, normal că am înțeles că, dacă spun adevărul despre părinți, nimeni nu mă va crede și mă vor închide la balamuc și numi nebună și drepturile și viitorul (studii, muncă, copil) vor fi luate și izolarea etc. Citiți tot ce am scris. Și restul povestirii e în întregime adevărul, și normal că știam că, dacă spun adevărul, nu sunt crezută, dar, văzând că apar cutremure și schimbări climatice mari și multe rele în cazul în care mă loveau, am scris absolut tot adevărul în detaliu, deci m-am sacrificat, ca orice om inteligent și responsabil, deși știam că nu veți crede și veți lovi și mai tare. Era logic. Repet, tot ce am scris e adevărul, dar nu trebuia să mă loviți, nu trebuie să mă omorâți - e greșit, tot răul s-a făcut și mai mult în ultimii 20 de ani fiindcă ați încercat mereu să mă loviți și să mă omorâți și să mă otrăviți, nu era necesar, e greșit. Repet adevărul, în afară de faptul că nu trebuia să mă omorâți, am fost un om perfect cu adevărat, cu o mare și frumoasă bunătate mereu, din copilărie și cu o mare și frumoasă inteligență, deși am fost respinsă și masacrată mereu - citiți tot ce am scris și veți înțelege totul. Încă sunt. Adică sânt, mie nu îmi place ”sunt”, dar asta e, asta nu contează. Ei spun că toți au mințit despre mine mereu și mereu și de aceea ei toți mă omoară și vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă adevărul și să fie totul mușamalizat. E greșit! Am fost perfecțiunea în cele mai mici detalii. M-au otrăvit înfiorător, dar tot ce am povestit e adevărul, e greșit să mă omorâți, am înțeles că asta vreți, se pare că v-au mințit că eu mint, și că e o oroare ce povestesc și că delirez și de aceea toți ați evitat să fiți cu mine, m-ați izolat complet și m-ați dat dracului, deși am fost puritatea absolută și binele, probabil că vă dați seama că așa este și a fost mereu. Repet, ei spun că nu există om să nu fi greșit, și totuși nu a e așa, eu într-adevăr nu am greșit nimic, este și a fost dovedibil. Nu am uitat nimic. În cele mai mici detalii ale vieții am fost binele și nu am avut păcate și greșeli, nici măcar mici. Citiți tot ce am povestit și veți înțelege că totul e adevărat, absolut sigur nu am greșit nimic. În ciuda abuzurilor din copilărie, am devenit un om foarte inteligent și bun și capabil și puteam fi acceptată, nu am avut influență rea în lume, ci numai binele și frumosul. Probabil că v-au mințit, cum au spus ei mereu și mereu. Păcat. Ei spun că psihiatra mea e extrem de proastă, că, dacă nu era așa proastă, nu eram omorâtă. Când i-am dat adresa acestui blog, m-a închis ultima oară la psihiatrie, în 2024, unde am făcut mult pipi pe mine zilnic, de la Leponex, medicament dat de ea mie înainte de spital, cu care mă chinuiește în cap și de aceea fac pe mine. Anul acesta, noapte de noapte de o vreme, fiind și multă otravă zilnic, mereu pipi de mai multe ori pe noapte, și sete toată noaptea, dar ziua aproape niciodată. Oricum, ea mă chinuiește mult de fiecare dată când merg la cabinetul ei. Alții spuneau că și profesorii și colegii mei de la psihologie, cei cărora le-am transmis tot adevărul și acest blog, sau doamna Minulescu de exemplu, căreia i-am cerut în genunchi orice muncă sau ceva contact cât de mic cu alți oameni, fiind totuși inteligentă și bună, dar izolată din 84, de la 13 ani, au fost foarte proști, spun ei, că altfel nu eram omorâtă. În oraș azi, în fiecare magazin în care am intrat, și la farmacia Ana Maria de la Moșilor, m-au lovit și m-au torturat cu multă transpirație și tortură în cap și iar a intrat scroafa cu ideea că să se oprească, că ”ajunge!”, așa cum a făcut și a spus ea adesea, adesea a spus că ajunge și a oprit aparent, temporar tortura asupra mea, ca și cum le poruncește unora cum să mă otrăvească și să se oprească când vrea ea din tortura asupra mea, de data asta a spus iar că vor să mai rămână și pe mai târziu pentru alții, ca și cum ea mă măcelărește și mă omoară treptat, ca să fie chipurile de ajuns pentru ei, pentru trup-a ei - ei fiind un fel de vampiri care sug viața din mine. Ei spuneau iar că această femeie este un monstru medical care mă măcelărește și astfel creează și alte boli și bolnavi în societate, prin măcelărirea mea și mă omoară științific și lent, ca să mușamalizeze totul, fiindcă unii au mințit despre mine - eu nu știu ce au mințit și nici cine sunt aceștia. Nu am de unde ști sau ghici acest lucru, dar, repet, e greșit. Am dreptate, poate și acum nu e prea târziu, oricum acum un an nu era. Ei spun din nou că la ”putere” (?) sunt niște monștri extrem de răi și întunecați, care omoară orice om bun, dacă nu e prost, și că singura mea șansă ar fi fost să fac pe proasta, dar acum e prea târziu. Nu am făcut niciodată pe proasta sau pe nebuna și nu voi face așa ceva niciodată. Mai repet totuși o dată, ultima oară, ceva foarte important: bineînțeles că atunci când eram copil am înțeles că, dacă spuneam adevărul despre mama, nu m-ar fi crezut nimeni și nici măcar nu aveam cui spune așa ceva. La fel și tot ce e pe blog, totul e adevărat și voi mințiți că am delir. Vă spun cu certitudine - nu am avut niciun fel de delir niciodată - și era clar asta și totodată nu am avut nicio tulburare de gândire și era imposibil așa ceva. Unii au spus că ei nu cred că nu există astfel de mame monstruoase, cum a fost a mea, dar ei pur și simplu nu pot crede că un om așa inteligent și bun, chiar delicat și frumos sufletește în mod clar, în mod clar educat, cultivat, un astfel de om deci, spun ei, nu are cum să aibă părinți și mai ales o mamă așa de monstruoasă. (Asta nu are logică, și din părinți monstruoși pot ieși copii foarte buni și deștepți, ba chiar mai abitir uneori, ca o compensare și ca o complementaritate.) Și nici măcar nu m-au crescut ei. De aceea ei nu cred, de aceea dvs. mă condamnați la moarte. Fiți puțin atenți. E adevărat, mama mea a fost ceva extrem de monstruos, dar nu aveți motive să mă omorâți, am reușit demult să devin ceva foarte frumos și bun și capabilă de viață și realizări în lume. Nu contează că mama era ceva monstruos. Deci spuneați că ați crezut că e delir fiindcă era prea incredibil. Totuși vă rog să gândiți logic: dacă o persoană foarte bună și inteligentă are o mamă cutremurător de rea, ea nu este nebună, ci există posibil multe motive pentru nereușitele ei, pentru faptul că nu vă convinge, fiindcă e posibil ca această persoană bună și deșteaptă să fie complet izolată cu forța foarte mulți ani - iar au am fost izolată 42 de ani cu adevărat, nu am avut nicio șansă, iar Luiza a urlat și a fugit când am văzut-o ultima oară. Unde credeți dvs. că puteam eu găsi un om împreună cu care să fiu, oricât de puțin? Nu am avut nicio șansă, niciodată, iar ceilalți aveau ceva cu mine în mod cert, fără motiv. Singurii și singurele mai deștepte au fost profesorii de la Caragiale, dar în mod cert au avut ceva cu mine, de la început, sunt fapte clare care arată așa ceva, nu era ceva legat de ”boala mea psihică”. În rest, nu au fost oameni în apropierea mea și nu aveam unde să îi găsesc. Deci, cum spuneam, acel geniu sau om foarte deștept și bun nu are cum să reușească, împotriva mașterei monstruoase, datorită izolării forțate și îndelungate și datorită lipsei drepturilor la muncă și la studii, că, dacă le aveam, reușeam cu certitudine. În plus, luați în considerare că acea femeie nevinovată și bună și deșteaptă poate să fie ”tratată” de o psihiatră proastă sau rea sau coruptă, care o chinuiește la fiecare întâlnire și o ține complet izolată deși ea îi cere măcar să meargă la Estuar și o refuză și îi vorbește ca și cum e proastă sau nebună sau altceva, indiferent de orice și care pe deasupra și minte - și există dovezi clare despre cum au mințit și psihiatrii și psihologii despre mine - citiți tot ce am scris. Vă dați seama că orice om ar fi fost cu mine cât de puțin ar fi observat că nu pot fi adevărate ideile psihiatrilor și psihologilor despre mine, ei mereu au mințit, dovedibil. Unii au spus mereu în mintea mea că de aceea am fost complet izolată, ca să nu se vadă că toți au mințit și că eram altceva decât spun sau cred ei. Foarte multă otravă și azi, repet, a fost greșit să fiu omorâtă încă de când eram copil, este greșit și acum. Unii dintre ei spun iar că eu nu voi înțelege niciodată, adică nu voi ghici, dar, în timp ce eu sunt otrăvită monstruos și torturată în toate felurile, în timp ce încep să schițez desene și acuarele eventual, în timp ce citesc despre specii de animale și păsări și copaci, rudele mele cele mai dragi, și citesc poezie și istoria culturii și însemnări de Paler (pentru cuvinte mai cu sevă, nu neapărat pentru idei) mă bucur că plantele mele au răsărit așa cum am visat eu anumite plante, mă bucur că e cerul curat și că e ploaie și soare, în tot timpul acestei vieți bune, dar obidite, asuprite, împilate, diverși porci mint despre mine în așa fel încât proștii din diverse țări mă acuză că eu le-am dăunat lor și de fapt ei mi-au dăunat mie, ei și propriul meu popor și ceea ce e rău e din cauză că sunt chinuită cu otravă și dacă nu cu multe altele, fără ca eu să lovesc, nici măcar o dată toată viața, pe altcineva - ei mă consideră ceva politic, nu om sau individ, deși am fost doar un om foarte curat, bun, și deștept - poate mai aproape de Dumnezeu decât alții - ei spun iar că, dacă ar fi adevărul despre asta, ar fi o mare nenorocire - nu, adevărul nu aduce răul, numai minciuna, mereu a fost așa. Eu nu cred delirul acesta - nu am nici cel mai mic motiv să cred așa ceva. E adevărat că unii străini apar des în calea mea din diverse popoare și vorbesc tare pe lângă urechea mea, nu prea e politicos. E adevărat că pe blogul meu apar cică (poate e un fals) vizitatori mulți din diverse țări ale lumii - dar aceste detalii nu mi se par suficiente ca să cred aberația acestei persoane că unii mint că aș fi ceva politic și că mă omoară din cauza unor minciuni politice sau că străinii mă omoară că nu mă vor sau că străinii mint că eu le dăunez sau că românii, cum zice una azi, mă omoară de dragul străinilor. Nu am motive reale să cred așa ceva și nici idei despre popoare de la capătul lumii, departe de noi sau chiar aproape. E vorba de un om rău al cărui nume nu îl cunosc și care încearcă să mă facă să cred acest delir improvizat de el și de alții. Eu nu am crezut niciodată fără temei aberații scuipate de acești proști în mintea mea. Și nu voi crede, în vecii vecilor, nicio scenă nu mă poate păcăli și niciun scamator nu mă poate orbi și niciun miraj nu mă poate face să sper sau să disper fără motiv. 12.09.26 Am fost la troiță din nou. Mihaela Fanei era la poartă, că tocmai am explicat ieri despre calea Du-dești. M-a salutat la persoana a doua plural. Nu am cum să știu exact adevărul despre ea. Cineva a spus peste mintea mea că eu m-aș fi refăcut chiar și acum, dacă nu eram otrăvită, dar, dat fiind faptul că sunt în continuare otrăvită, voi decădea din ce în ce și voi muri. Altul a spus iar (parcă de multe mii de ori au gândit toți așa) că întreg poporul român a fost mințit și manipulat legat de mine de către străini și cu toții vor să mă omoare, ca să nu înțeleagă proștii adevărul. Nu e bine, e greșit, mai gândiți-vă, am explicat totul din 2013 și am povestit clar și tot ce a fost înainte de 2013. Adevărul nu are cum să dăuneze totuși. Vreau să clarific acum un lucru de azi pe care nu știu sigur dacă l-am mai povestit: de multe ori, intrând inopinat în camera mamei, o descopăr stând în poziție fetală în pat, nemișcată multe ore la rând (oricum ea stă mult în pat, ea nici nu are fotolii în cămăruța ei și nu ar avea loc de ele), stă deci în patul ei vechi și se face că doarme și adesea are lângă ea pe pernă sau pe noptieră mobilul cu diverși proști care fac bășcălie sau adesea aberații politice care ei par să îi placă. Simultan, de obicei, mie mi-e rău în feluri aparte. Dacă o interpelez în astfel de momente, când i se pune un fel de pată, cum zicea un coleg de liceu, se preface a fi foarte ofensată și nervoasă rău că o deranjez și vorbește cu o voce modificată și rea. Totodată, ca și azi, adesea ea are figura modificată și foarte șifonată, la fel cum era psihiatra mea rândul trecut și în celelalte dăți, destul de multe, în care mă maltrata când mă ținea la ușa cabinetului, de obicei peste 2 ore - intram înăuntru și ea părea drogată sau beată sau nebună, cu ochii tulburi și cețoși cu mutra aiurită complet și roșie și parcă umflată - la fel și mama. Mie mi-a fost rău și azi, și mai multe ore mama a stat în poziție fetală și cu mobilul lângă nas și azi am intrat și am surprins-o iar în flagrant, cu ochii tulburi și privire de nebună. Exact ca psihiatra. Unii spun că ele și altele mă f-t mereu de zeci de ani și foarte des. Și eu nu făcusem niciun rău și nu lovisem pe nimeni niciodată și nu eram proastă sau nebună. Repet, aceste lucruri sunt greșite. Poate că și ele erau f-te simultan, nu știu. Mama îmi producea unele senzații rele încă de când eram copil mic, am povestit ce îmi făcea când eram obligată să dorm cu ea în pat și era nervoasă și se agita mult și violent și eu nu aveam voie să mă mișc deloc, nici să mă întorc de pe o parte pe alta, și practic nu puteam adormi și mă ținea nemișcată și chinuită și aveam și senzații neplăcute, poate că avea și o influență fizică rea, dar nu sexuală. Iar când se repezea la mine să mă pleznească, mereu fără motiv, mi se făcea pielea de găină, aveam o repulsie fizică din fragedă copilărie. Repet, nici psihiatra nu trebuia să mă degradeze, să mă lovească cerebral, am fost un om de valoare și m-aș fi dezvoltat mult, nu eram bătrână și aș fi fost și fizic sănătoasă. Ei spun că ea e proastă și a crezut sincer că trebuie să mă distrugă, să mă degradeze intelectual și că asta era bine pentru societate și pentru ea, să fie ea și alții cu forța deasupra mea. Această f-tere lovește creierul și deci și sănătatea fizică a organismului, inclusiv vederea la distanță etc. Și, în plus, atâta otravă. Totuși, mă dezvoltasem frumos, nu trebuia să fiu distrusă, chiar dacă m-au chinuit de mică. 14.09.26 Repet, e greșit. Ei spun că toți oamenii au fost convinși că trebuie să mă omoare, deși nimeni nu a vorbit cu mine niciodată. Repet, e greșit, nu am greșit nimic și au fost mințiți, absolut sigur nu am dăunat nimănui. Ei mint. Ei spun că ei vor să trăiască și eu să mor, și că toți au mințit și, prin urmare, toți vor să mă omoare, în timp ce proștii cred că sunt ceva rău, conform minciunilor despre mine, deși am fost mereu izolată complet. Și azi au ieșit mulți pe stradă să mă lovească. Repet, tot ce am spus e adevărul și eram încă în stare să evoluez frumos și să mă dezvolt mult ca intelect. Am fost numai binele și frumosul. Otravă foarte, foarte multă. V-au păcălit că trebuie să mă omorâți, dar e greșit. M-am umflat destul de brusc și mi-e tare greață. Și sete. Ei spun iar că mi s-a dat încontinuu numai otravă, prin urmare am cancer și ascită. M-am întâlnit iar cu Mihaela Fanei, stătea tot la poartă și azi, în rest ani de zile nu am văzut-o, acum mă vânează. Se pare că unul din medicamente este cu multă otravă, dacă nu chiar mai multe, căci am greață și îmi vine mereu gust rău de medicamente. Una din scroafe a intrat iar cu ideea că nici cu o doză de (nu știu ce, nu știu cât) - nu au reușit ei să... ceea ce pare să confirme faptul că am fost otrăvită cu medicamente pe care trebuie să le iau, și de aceea am și gustul de medicament rău, pe lângă greață. Nu știu care dintre medicamente e otrăvit, dacă este. M-au chinuit și zilele astea încontinuu și noapte de noapte și de fiecare dată intră porcii și spun ideile lor repetate des, ca să se țină de mine să mă omoare. Repet, e greșit, am fost chiar perfecțiunea cu adevărat. Ei cred că sunt altceva decât sunt și nu trebuie să omoare, am fost mereu acest lucru, absolut cert de când eram mică (de fapt din naștere) și nu am fost răul, ci binele pentru oameni. Ei spun că nu se poate face nimic, că sunteți foarte proști și credeți basme urâte. Au venit din nou pe strada mea să stea exact la poarta mea în mașină cu geamul deschis și să vorbească între ei, de data asta două femei. Au făcut de multe ori și acest lucru. M-au lovit de mai multe ori în cap și cu amețeală și durere, ceea ce nu s-a mai întâmplat de mulți ani. Și sete, din când în când. Mama mă chinuiește mult, vine des la mine în cameră să mă scuipe cu vorbe fără rost și mă lovește. Am rugat-o în zadar să mă lase în pace, i-am arătat burta și că mi-e rău. 15.09.26 Era odinioară ziua mea fericită, căci începea școala din nou. Azi m-am trezit tot cu greață și sete. Unul spune din nou că poporul întreg mă măcelărește, mă otrăvește și vrea să mor, mințindu-se încontinuu despre mine, deși am fost mereu izolată. Cei câțiva oameni care știu adevărul despre mine tac sau mint, spun ei. Mama se uită la tv la un protest de azi din Piața Victoriei, al crescătorilor de capre și oi. În ultimii ani au fost adesea proteste stradale și au fost cumva legate de otrăvirea mea, apăreau mai mereu când eram otrăvită rău. Absolut sigur gândirea lor protestatară și aceste mișcări organizate sunt datorate otrăvirii mele. E ceva greșit și inutil. Ei au spus de mai multe ori, când apăreau aceste proteste, că oamenii nu protestează pentru ce revendică, ci împotriva vieții mele și pentru omorârea mea, pentru otrăvirea mea cât mai grabnică și moartea mea grăbită - așa au făcut cel puțin de 20 de ani. Nu știu sigur dacă așa este. Zilele trecute a fost organizată (din câte am citit pe internet) și o masă mare, cu mii de participanți, la Casa Poporului, și unii au spus că pe mine mă mâncau. Plus coada la moaștele Sfintei Ana, pe care am văzut-o. Nu știu. Ei spun din nou că poporul a fost mințit că sunt ceva politic și ceva rău totodată. Am fost numai binele și nu am fost nimic politic, niciodată. E absurd. Cum adică ceva politic? Nu are sens, gândiți-vă concret ce, ce puteți înțelege prin asta? E imposibil. Ca în fiecare an, și pelerinajul la Iași la sf. Parascheva, ocrotitoarea Voluntari-ului. De ce ocrotește Iașiul Voluntari-ul? La intrarea în Voluntari este o placă votivă cu sf. Parascheva, unii spun că eu sunt și acea sfântă și de aceea e troița mare aproape și crucea mică de piatră la colț. Totuși, nu trebuia să fiu masacrată și otrăvită, e greșit. Câțiva copii mai mici în parcul de joacă din apropiere țipau parcă împotriva mea, bășcălie și ură, și au mai făcut des așa și copiii mici, cum am povestit, încă din București. Unul din ei spunea tare, când mă apropiam, că ”ce aș mai beli eu ceva” - ei mereu aruncă idei negative în preajma mea și mi se spune mereu că așa sunt educați de mici, să creadă că Mielul, adică eu, adică Cristos etc. e ceva rău și trebuie să mă lovească. Ei se închină mereu la biserici și la troiță și alte cruci. Ceva mai demult a venit o fată tânără la mega de la troiță și s-a luat de mine cu ideea ”Lele Dale, lele Dale, mor de buzele tale.” Simultan, ea se lega de buzele mele și, reflex, îmi umezeam buzele - și exact în acele secunde spunea ea aceste vorbe, am înțeles mai greu și am încercat după aceea să îmi controlez buzele. Nu știu de unde au scos ei ideea ”lele Dale”, nu am idee, în afară de Leda, care ”a îndurat povara unei lebede”. Buzele sunt legate de ideea de labiate și de labiile vulvei și de ”labă”, care îi obseda, și de sexul oral, care îi obseda, dar nu a fost vina mea de fapt. Labă este un cuvânt greu, se leagă și de laborator și laborios și travaliu și muncă și e legat și de o vorbă repetată des de negrii mamei și de mama, în franceză: ”là-bas”, adică acolo jos, și eu foloseam des această expresie când am vorbit puțin cu unul din negri. Această expresie se folosea uzual când trebuia indicat un anumit loc, nu însemna ad litteram ceva jos. Atunci nu știam nimic și eram semi-lucidă și manipulată și eu de limbă. Când eram mică, mama vorbea accentuat despre mersul în ”patru labe”. Buzele sunt și ”booze” totodată etc. Se leagă și de Buzău, locul de unde au venit vecina Mădălina și mătușa ei, Cici, care a murit de cancer aici, și nașa mea, Medy, și fratele ei, Octav. Labă în franceză este patte, deci ceva legat de pat și de pată. Repet, am reușit să înțeleg totul abia după 35 de ani, era imposibil mai devreme și am devenit binele desăvârșit - eram și înainte, dar acum lucidă și capabilă de studiu și creație, eventual, cu control asupra limbii vorbite și numai binele și normalul și în orice gânduleț. Paw-etic. Acum ascult Oda bucuriei. Îmi plac grupurile și organizațiile românești legate de conservarea naturii, pe Facebook sau pe internet, cine știe, poate într-o zi mă vor accepta și pe mine - nu contează că sunt șchioapă. Abia acum am înțeles de ce mă acuzau de ceva politic, adică ceva paw-litic, e prima oară când înțeleg! Litic înseamnă distrugere, înseamnă deci uneori ceva rău, dar eu nu am avut nicio vină și nu mi-am făcut de fapt nicio labă și nu am produs nicio liză prin vreo labă. Teoriile determinismului neurolingvistic sunt probabil cele mai aproape de adevăr, dar eu personal nu am citit, nu știu dacă există sau le-am inventat eu acum - poate că nu au fost expuse publicității de teama vreunei ”lize” a legăturilor psihosociale etc. Litic se mai aseamănă și cu noțiunea de piatră. (labă de piatră - Sfinxul etc.) Am fost în oraș. Acum, acasă, a intrat iar un nebun cu ideea că francezii au depus armele pentru totdeauna. Repet, nu am și nu am avut nicio legătură cu politica și cu delirul sau ideile proștilor despre arme și cu ideile nebunilor care se cred armate ale altor țări care încontinuu mă măcelăresc pe mine. Nu m-am ”luptat” cu nimeni, niciodată, și nici nu aveam cum și am fost doar măcelărită. Repet, am fost întotdeauna om normal și bun. Întrutotul româncă, în cele mai mici detalii și nu am avut nicio legătură cu străinii, nici în gând ceva rău, niciodată, cu excepția acelui sentiment (doar sentiment!) negativ demult față de SUA, lucru care era normal, dat fiind derularea vieții mele, căci nu aveam cum să înțeleg totul mai repede. Am fost un om așa de bun și scrupulos, încât m-am mustrat pe mine însămi chiar și numai pentru acel mic sentiment rău, deși era normal atunci, și în rest absolut nimic. Citiți tot ce am scris, inclusiv versuri, mereu am avut aceeași iubire și gingășie și respect, apreciere față de oameni, de oriunde. În oraș, azi a fost înfiorător, extrem de multe mașini pe toate arterele de circulație din jur, mergeam și pe Andronache câte un metru și tot restul și Colentina și Doamna Ghica și tot restul erau pline de mașini - kilometri întregi și mulți în tot orașul și unele mașini cu numere de provincie, dar nu multe. Am pățit lucrul acesta de nenumărate ori, încă dinainte să moară tata, dar azi parcă cel mai mult. Ei spun că poporul vrea neapărat să mă omoare, cu orice mijloc, cu orice otravă sau altfel de brutalitate. Ei au generat această idee, nu poporul, poate vor să îi manipuleze așa, uneori au spus în capul meu idei de diverse atentate asupra mea. Ei m-au întrebat din nou în mintea mea de ce m-a căsăpit poporul așa monstruos zi de zi, din moment ce am fost mereu binele și foarte inteligentă și fără greșeală sau ceva politic în mine. Am răspuns, ca întotdeauna, că blogul meu cuprinde numai adevărul, tot adevărul și se pare că toți m-au măcelărit crezând că sunt ceva ce trebuie omorât ca o vită, un fel de pericol biologic sau sursă de energie a lor, dar și lucrul acesta e greșit, nu trebuiau să mă masacreze sau să mă omoare. Totodată, vina o au numai intelectualii, ai lumii întregi, căci ei nu m-au acceptat și au mințit că trebuie să fiu izolată, că delirez sau că sunt nebună și mi-au luat clar și drepturile și i-au aruncat pe proști asupra mea să mă lovească. Altul zice iar că ceea ce am scris eu nu are nicio valoare, că nu eu am creat etc. E un delir al lor, absolut cert și dovedibil am avut valoare ca intelectual și ca om, am fost chiar perfecțiunea și nimeni nu mi-a șoptit nimic - este numai și numai munca mea, și nu am fost (poate din nefericire) inspirată de Muze. Voi explica altceva și mai clar în penultimul capitol, dacă nu mă omoară. Unii au sugerat mai demult, și azi din nou, că ei m-au măcelărit și izolat și persecutat întreaga viață și mă omoară ca să ascundă faptul că mama mea a fost cea mai monstruoasă mamă din lume. Că tocmai eu, un om așa deștept și bun și nevinovat complet și drept, am avut o asemenea mamă. Repet, puteau minți ce vroiau despre mama, dar nu era nevoie să mă otrăvească și să mă omoare. Adevărul putea să fie și să rămână în mintea și memoria lor. Repet: tot ce am spus e adevărul, inclusiv despre mama, dar nu i-am dorit moartea niciodată și nu am pe nimeni altcineva, nu aveam de unde și când să am vreo relație cu alții. A fost groaznic să fiu cu mama și chinuită de ea mereu, și cu toate minciunile ei, în ciuda gândurilor mele bune, nu cred că puteți înțelege ce înseamnă zi de zi așa ceva, atâta amar devreme. E total trasă de păr ideea lor că mă omoară pentru că mama a fost ceva extrem de monstruos. Nu prea cred. Ei spuneau că oamenii au crezut că mama era ceva important sau ceva anume, dar acel lucru eram eu. Ei spun că oamenii buni nici măcar nu mă cred și nu au crezut niciodată adevărul, și că sufletele lor au fost înveninate de cei răi și toți se feresc și mă scuipă, ca și cum aș fi blestemată sau spurcată sau drac etc. așa cum făcea menajera aceea din blocul trei, era nebună și credea probabil ceva rău și eu eram masacrată sexual cu forța și torturată și otrăvită de acel bloc infect, fără să fi avut vreo greșeală toată viața. 16.09.26 Mai explic o dată, deși sunt foarte umflată la burtă de la otravă și mi-e rău și ei spun mereu că absolut nimeni nu mă crede. Unul mă întreabă din nou retoric: cum se face că, deși am fost binele desăvârșit și sursa binelui întotdeauna, toți oamenii mă urăsc și vor să mor, cum se explică, cum s-a putut așa ceva? Vă las pe dvs. să răspundeți la această întrebare, citind cu atenție întreg blogul meu. Sunt mai multe cauze probabil, plus ceva de genul ”When will they ever learn?”, cântecul lui Marlene Dietrich. Au fost mai demult niște porci în engleză peste mintea mea cu ideea că eu sunt un geniu provenind din lumea de jos (iar alții că eram bastard), și acest lucru e privit cu dușmănie și ei cred că astfel de genii sunt dăunătoare societății și ordinii deja instaurate și că sunt ceva rău în sine și trebuie distruse. Nu e adevărat, nimeni foarte inteligent și bun și nevinovat nu trebuie distrus și omorât, cum cred unii porci, asta e greșit întotdeauna. În plus, încă și mai mult (pleonastic), eu am crescut într-o epocă în care toți oamenii se presupunea că erau egali și cultura era gratuită pentru toți și ”sănătatea” la fel, ceva ce nu mai este exact așa acum. Repet, este mult mai bine să conteze dreptatea și să existe o ordine intelectuală după merite și nu după impostură și minciună și hoție și crimă. Citiți tot ce am scris. Am avut mereu dreptate. Repet, nu am greșit nimic, dar ei spun că oamenii au mințit și despre asta, deși eram izolată de mică și evident un om bun, și m-au măcelărit în permanență și m-au otrăvit și izolat și persecutat, prin minciună, întreaga viață, deși nu greșisem nimic. Repet, am avut doar câteva aparente greșeli în tinerețe, dar erau mici considerând contextul și adevărul despre viața mea, aproape inexistente, și erau numai câteva greșeli din cauza inocenței, naivității, dar nu prostie, din neștiință firească tinereții, și niciodată nu au fost păcate trupești sau de alt fel și nu am avut nicio dorință sexuală niciodată, în afară de câteva momente în copilărie, dar fiind un om cast și pur de fapt toată viața, abuzată de familie și de fapt acele lucruri nu contează deloc și nu trebuia să fiu omorâtă, fiind om normal și izolată și niciun fel de răutate sau altfel de lucru rău nu a fost în viața mea. Repet, am fost măcelărită mai rău decât tot ce am putut scrie, ar fi fost de scris mii de ani și totul e adevărul și nu am fost niciodată ceva rău sau proastă sau nebună. Puteam dovedi totul, inclusiv inteligența mea. Am fost continuu izolată cu forța și măcelărită în permanență. Tot ce am scris despre mine e adevărul, dar poate că nu credeți, fiindcă vi se pare prea monstruos (așa au zis unii) - da, e adevărul și a fost încă și mai mult decât am putut povesti și nici acesta nu era un motiv să fiu omorâtă. Am devenit binele desăvârșit și un om foarte inteligent și înțelept și e greșit și a fost mereu greșit să mă omorâți sau să mă distrugeți. Repet ceea ce am spus de mii de ori, încât vi se pare blogul acesta prea greu de citit și nu mă credeți și mă vedeți proastă etc.: am fost un om extrem de bun și totodată extrem de inteligent și cu capacitate mare de dezvoltare, studiu și creație intelectuală, dovedibil. Normalitatea și binele absolut în permanență, întreaga viață, dovedibil, nicio iluzie sau delir, tot dovedibil, și nu am pierdut nicio ocazie, nu am fost o ratată, pur și simplu nu au existat ocazii și mi-au luat drepturile forțat și nedrept. Repet, nu am avut nici cea mai mică greșeală sau delir și nu trebuie să fiu omorâtă sau lovită, și e greșit să mințiți, psihiatrii și psihologii au mințit despre mine, cum am explicat. Nu am avut nicio legătură cu politica, precum cei mai mulți oameni de cultură lucizi. Politica e doar o mică parte din cultură, nu politica e întregul și cultura partea, ci invers. Nimeni nu a vorbit și nu a fost cu mine întreaga mea viață și mi-au respins și poeziile complet, tot în mod greșit, aș fi progresat mult și am fost binele desăvârșit și au mințit. Este greșită și ideea unora de a șterge orice urmă a vieții mele, ca și cum eram ceva rău. În fine, poate că există un Dumnezeu, nu pentru a vă pedepsi, cum am explicat mereu, ci pentru a vă deschide ochii și a nu fi eu omorâtă în mod greșit. Azi a venit iar Florin al mamei la noi, pentru nu știu ce reparație la garaj și ca să vorbească cu mama în curte. Ei spun că oamenii pur și simplu au mințit încontinuu despre mine și m-au măcelărit cu otravă și multă tortură simultan. Oamenii nu știu absolut nimic despre mine (în afară de ceea ce am scris eu, dar ei nu cred acestea și au interpretat totul greșit, spun ei, deși eu eram izolată mereu) și nu au înțeles nimic, spun ei, și totuși toți vor să mă omoare. Ei spun că ei nu cred ceea ce am povestit eu și de aceea mă omoară, ceea ce e total greșit și ilogic. Să omori un om că nu crezi ceva, gândiți-vă logic ce absurd! De fapt, ei cred ceva greșit, dar nu au nicio dovadă pentru acel lucru. Au intrat iar în engleză cu ideea ”cowards”, că adică ei sunt lași că nu mă măcelăresc. E greșit, sunt nebuni. Ei spun că eu trebuie să țin minte pentru viitor că militarii sunt toți proști și nu raționează niciodată, ci numai acționează, iar gândirea lor e doar un fel de acțiune la comandă, chiar și generalii lor etc. Au început apoi din nou să mă măcelărească în diverse locuri din corp (inghinal etc.). Au început iar să spună că trebuie să fiu prinsă cu forța și băgată la balamuc și măcelărită și acolo. Altă definiție: deși am fost izolată și măcelărită brutal întreaga viață, oamenii au jucat un teatru hidos și dezmățat în jurul meu, ca și cum aș fi fost mereu altceva, alta, altcumva decât eram. Una din aberațiile lor frecvente e că eu trebuie să fiu omorâtă, fiindcă am suferit prea mult și m-au măcelărit prea monstruos. Au justificat asta în multe feluri, dar nu au dreptate, eram cu adevărat în stare de mult bine în continuare și aș fi dăruit numai binele și frumosul celorlalți oameni, din sufletul meu mereu bun și senin și m-aș fi dezvoltat mult ca om și ca intelectual și aș fi creat numai binele, nu sunt marcată de trecut și am gândit mereu binele și corect. E ceva extrem de bun și frumos, probabil că, dacă ați fi văzut adevărul, nu m-ați fi omorât, cu certitudine. Nu am fost niciodată ceva murdar sau rău, ci binele, prosperitatea, pacea, bucuria, seninul etc. Ceva foarte inteligent și bun. E adevărul. Unii au făcut tot acest rău încontinuu asupra mea, deși nu am greșit nimic și nimeni nu a comunicat cu mine vreodată, dar nu e vina mea deloc. Nici măcar cei proști nu au comunicat cu mine, dar ei erau oricum manipulați de intelectuali răi și mincinoși. 17.09.26 Azi am fost iar pe Lipscani, fiindcă am vrut să îmi repar 3 perechi de ochelari de soare la sf. Gheorghe, despre care Octavian Paler, din localitatea Lisa de lângă Făgăraș, scria că era locul de întâlnire al celor din Lisa. Nu prea înțeleg aceasta. Am intrat în câteva magazine și am privit românii și străinii la festin pe la terasele și barurile etc. din centrul vechi. Mi-am luat și un evantai, primul evantai bun, eficient, din viața mea. Cum spuneam, ultima oară când am fost la medicul meu de familie, Monica Pană, i-am dat adresa acestui blog într-un plic. Ei spun iar că toți oamenii cred că trebuie să fiu omorâtă, fiindcă am fost f_tă și toți oamenii f_ți, indiferent de valoarea lor, trebuie omorâți neapărat. Nu au dreptate, eu știu poate mai multe ca ei din anumite puncte de vedere. Nu știam că ei așa procedează, e greșit. Unul a spus din nou că el, ca și Florin al mamei și alții, au fost plătiți să mă omoare. Au fost din nou câteva persoane tinere care s-au uitat cu ură la mine (dar aproape toți, ca întotdeauna, nici nu mă privesc, mă os-tracizează) , probabil că au fost mințite, nu a fost nimic rău din partea mea niciodată, și am fost chiar binele absolut, poate că sunt nebune care cred că altcineva se află în ochii mei, în spatele lor, adică ceva rău și de fapt conta mai mult valoarea binelui, adică eu. Cum spuneam, nu de mult, mi-au dat otravă și mai puternică ca de obicei și m-am umflat mult de tot și mi-e tare greu. Am început să am și greață, deși eu am avut greață doar sporadic întreaga viață, foarte rar chiar, dată fiind otrăvirea mea monstruoasă de un sfert de secol. Nu știu dacă să merg la medicul de familie, am și sete mare și acum am început să am și ziua. Sunt și ținută de către ei de încheieturi ca să fiu f-tă în cap și acum nu mai pot să fac gimnastică ca să îi resping din corpul meu și să îmi revin, din cauza burții (odinioară mă ajuta, mama face, la aproape 80 de ani, fizioterapie des, mie nu mi-au dat nimic, pe ea o vor vie). M-am umflat destul de repede așa mult, cam în două-trei zile. Ei spun că prin ultima otrăvire mi s-a dat cel mai greu cancer cu putință. Tot ei spun că li se pare ciudat că eu mai am încredere în medici, după tot ce mi-au făcut - și da, m-au chinuit și mi-au făcut diverse figuri rele încă din copilărie. Citiți cu atenție, tot ce am povestit e adevărul. Unii cred că medicii sunt întotdeauna cei mai monstruoși intelectuali. (Și, într-o oarecare măsură, preoții, spun alții.) Nu știu. Ei spun că e greșit să mă dau pe mâna lor, mai ales după tot ce mi-au făcut și că e mai bine să mă las măcelărită cu otravă și restul ororilor de mamă și de restul brutelor monstruoase din jurul ei, dintre care mama a fost cea mai rea. Medicii sunt mai grețoși, spun ei, mai ales că au pretenția că sunt ”diplomați” și deștepți și cultivați și mereu au făcut răul, exact cum am povestit. Chiar și azi a intrat unul ca să îmi amintească că au zis demult că ei nu pot justifica așa ceva, așa o boală, mai ales că nu fumez de 2 ani jumătate și nu am consumat alcool niciodată, deci ca și cum ei vor să ascundă faptul că am fost și încă sunt otrăvită monstruos, și vor să mintă că e altceva, cum au făcut mereu. Ei spun să nu fiu proastă să merg la medic, să îmi amintesc din scrierile lui Paler chiar, ce a pățit tatăl lui, om așa deștept și bun, când l-au dus la spital în Făgăraș. Nu știu ce să fac, poate mă voi duce, umflarea a fost brusc mare, în fine... unii zic că așa e mai bine, să merg la medic, să fiu măcelărită în mod științific, așa cum fac ei cu toți canceroșii. Unul din ei spune, au mai zis așa, dar nu am notat, că mama mea nu e mama mea, că mama a murit de mult și a fost înlocuită cu ceva rău. Nu am gândit așa niciodată, nu cred, și ea era oricum ceva foarte rău de când eram mică. Unii spun că poporul român a fost transformat într-un popor de monștri de către străini. Nici asta nu cred. Ei spun că, prin măcelărirea mea, oamenii au măcelărit tot ce era bun și normal. I-au măcelărit pe cei buni pe toți și i-au aruncat la șobolani, spune unul. Eu evident eram binele și normalul și ei au crezut mereu răul. Totodată, au zis mereu că ei au înțeles că nu am avut nici cea mai mică greșeală și de aceea vor toți să mă omoare, ca să mușamalizeze totul. Ei spun că dvs. ați crezut inițial că eu delirez și, când ați înțeles că totul e adevărat, ați trecut fără regrete sau rezerve de partea monștrilor care mă otrăvesc, măcelăresc etc. Acum, încă o dată, ceva important, poate ceva mai mult decât am scris până acum. Am promis de mai multe ori că nu voi mai nota nimic pe internet, cel puțin o lună de zile. (Azi și ieri, luna diurnă a fost extrem de slabă, abia vizibilă pe cer pentru mine.) M-aș fi ținut de cuvânt cu certitudine și au plusat cu foarte multă otravă (aer, apă, mâncarea toată). Oricum mă voi ține după ziua aceasta. Era să reușesc totul. Totodată, v-am promis că voi reveni peste o lună și voi scrie penultimul capitol și apoi ultimul cu adevărat, și apoi sigur nu aș fi mai scris și aș fi șters acest blog. Cu speranța că, dacă până acum ați tot vrut să loviți și să otrăviți, poate v-aș fi convins în penultima parte sau în ultima măcar. Apoi ei mi-au stricat scrisul la tastatură prin masacru cerebral probabil sau al nervilor periferici totodată, e foarte greu să scriu și durează mult. În penultimul capitol intenționam să scriu foarte multe lucruri frumoase și inteligente, chiar înălțătoare și molipsitoare. V-am rugat să dați tot ce am scris unor oameni foarte inteligenți și cultivați. În fine, poate au citit, măcar atât. Și restul, nu doar jurnalul și memoriile mele. Probabil că v-au mințit că scrierile mele nu au valoare și că erau scrieri de nebună, dar nu era așa. Nimeni nu m-a respectat și nu le-a respectat, fiindcă am fost masacrată de nebuni și un fel de militari sau tehnicieni - care mereu sunt proști și mereu nu gândesc - și tot felul de proști și nebuni politici, care știți că au ochelari de cal pentru alte lucruri, eu fiind izolată complet de zeci de ani. Aș fi scris ceva foarte frumos despre biologie și filozofie și altele de genul acesta, lucruri bune și frumoase și senine și foarte inteligente etc. Cei care mă înconjoară trăiesc doar pentru măcel și tehnici de distrugere și otravă și creierele lor sunt configurate pentru nebunie și aberații politice, cu care eu nu am avut nicio legătură și de asemenea ei configurează un fel de arme de distrugere - ei sunt răul, nu eu, așa cum unul spunea azi că mă omoară ca să distrugă armele nucleare - nucleul meu cerebro-spinal a existat ca inteligență filozofică și lirică și a binelui. Ei sunt un fel de animale care nu cred în cultură, ci doar în civilizație, ceea ce e greșit, nu doar nedrept. Între timp mi-au masacrat și intelectul din ce în ce, și recent, deși am fost mereu binele desăvârșit. Cu puțin înainte de această ultimă otrăvire hidoasă, deci, mă pregăteam evident de viață, și nu de moarte sau boală, și eram gata să mă apuc de desenat și de scris poezii din nou ulterior, și de scris în caietele mele din bibliotecă, aveam niște planuri clare de viață bună și m-aș fi refăcut poate și fizic complet, deși de un an și ceva sunt încontinuu otrăvită. Mă resemnasem perfect să trăiesc în izolare completă (după 42 de ani de izolare crudă) și eram iar fericită deplin. Repet, am fost mereu perfecțiunea și tot ce am scris e adevărul și eram în stare de viață perfect fericită și bună, am rămas un om curat și bun și fără nicio pată, ei sunt murdari, nu eu, și nu trebuiau să mă omoare. Aș fi avut și multă treabă și mișcare fizică și nu trebuie să fiu omorâtă, nu sunt deloc marcată de suferință și nici contagioasă în rău, fiindcă am fost un om foarte inteligent și bun și perfect nevinovat. Aș fi reușit să clădesc și pentru alți oameni ceva frumos intelectual. Gândiți-vă puțin logic: ei au mințit mereu, și m-au izolat, dar eu am fost un fel de corn al abundenței de gândire bună și senină și puteam dialoga multe lucruri frumoase mici și mari cu oricine, chiar și cu proștii, și aveam capacitate mare de creștere intelectuală, căci mai aveam multe de aflat și de învățat și de creat în viață. Conta tinerețea mea spirituală și intelectuală, mai importantă decât vârsta. Și am fost numai binele, citiți și veți găsi urmele întregi ale frumuseții sufletești și de gândire și tot ce e bun. Ce contează că m-au masacrat? Repet, eram evident un om foarte inteligent, o fibră sensibilă, dar și de rezistență, în societate și în lume, eram evident ceva valoros, și acești oameni, prin simplul lor intelect, înseamnă ceva bun și sunt ceva de bază și de vârf sau axial, chiar dacă scriu poezii sau pictează, căci în fiecare tușă de culoare sunt codificate marea și cerul și fericirea uneori. Eu nu am transmis răul și nu aș fi fost niciodată ceva rău. Au mințit. Unii spun că eu nu sunt (sau am fost, spun alții!) doar un mare geniu al României, ci al lumii întregi, dar eu nu cred asta, nu am motive să cred așa ceva, dar e greșit să fiu omorâtă. Ei spun că nu am reușit să vă conving să am o viață, asta e tot. Păcat, dacă aș fi reușit, ar fi existat șanse să nu se mai repete oroarea. Așa însă... Tocmai mi-a spus mama că tocmai acum medicul meu de familie e în concediu... 18.09.26 M-am trezit imediat, au început să împroaște cu ură și răutate, și idei de moarte, ca în fiecare zi imediat ce mă trezesc, că ei stau noapte de noapte să mă lovească, să stea pe mine, ca nu cumva să mă vindec, ceea ce e greșit. Repet, am fost perfecțiunea și dovedibil nu am fost nebună niciodată și am avut mereu dreptate și nu trebuia să fiu masacrată nici acum. Ulterior, mama a venit la mine în cameră să vorbească fără rost, ca să mă lovească. Apoi a venit de la Nicu cu două sticle de 2 litri de apă și eu mi-am băut cu acea apă medicamentele. Apoi mi-a fost extrem de greață, și acum îmi este, mai mult ca în tot trecutul. Nu am putere să merg să îmi iau o apă de undeva aiurea, la întâmplare. Nu știu sigur dacă apa asta e otrăvită, poate voi reuși să merg să iau alta mai încolo. Marinică, vecinul, a făcut iar fum în curte, uneori el face țuică. Repet e greșit, v-au păcălit, nu trebuie să mă omorâți, am fost mereu binele și frumosul și adevărul și cu drag e viață și oameni și chiar bucurie și plăcere a vieții, nu doar înțelepciunea și bunătatea. Iată ce mai aveam de adăugat, deși îmi este foarte greață. Sunt unii care cred că poporul m-a măcelărit întreaga viață fiindcă au fost manipulați de străini rapace să mă distrugă, străini care nu privesc poporul român ca și cum ar fi propriul lor popor, care au alte limbi vorbite și deci se plasează pe poziție de străini față de români, pe care îi folosesc ca pe un fel de carne de tun, de distrus, sau ceva similar ca energie etc., străini care au alte limbi și vorbesc tare pe străzi în calea mea, în mod ciudat, poate și ei au fost manipulați de proști sau de minciuni. Eu nu am avut nimic cu străinii, am povestit în detaliu viața mea și cum m-au masacrat unii și în engleză și în franceză și în română în 2007. Ei spun că în România intelectualii nu sunt deloc acceptați (tehnicienii, medicii și militarii etc. da), în afară de cei proști sau cei care se ocupă cu politica și tot de aceea m-au respins și pe mine. Sunt acceptați numai intelectualii destul de proști încât să fie doriți de alte popoare (de unul sau altul sau de unele grupări) și care obțin un loc greșit în societate datorită patronilor lor din alte țări și astfel îi persecută și îi distrug în continuare pe cei valoroși din țară. Sau că sunt acceptați doar cei care sunt vasali celorlalte popoare, și deci inferiori lor, mai proști deci, și care astfel creează diverse povești și mituri politice în România. Unii cred că popoarele lumii s-au unit ca să mă măcelărească, să ocupe România în totalitate și de aceea se războiesc cu mine încontinuu și sunt ținută de mică în totală izolare. Nu prea are logică. Ei au mai spus mai demult că dacă i se distruge unui popor geniul, vârful adică, acel popor e distrus și el și astfel ei au distrus poporul român, care a fost și foarte prost și m-a măcelărit la comanda porcilor din alte țări și a crezut că eu sunt sursa răului. Și care nu m-a vrut așa-zis, și de aceea a vrut să mor, deși nu eram ceva politic și nici ceva rău, cum credeau ei, și, repet, m-aș fi dezvoltat mult. Acel medic meditator mi-a spus la 17 ani că societatea e ca un copac și trebuie tăiate și ramurile care cresc prea mult, care se dezvoltă mult - ceea ce e greșit (întotdeauna), el era nebun și ceva rău. Nu mai explic mai mult. Și tatăl meu era nebun (nu era tatăl meu biologic) și mă bătea extrem de violent și urla rău de tot că el a distrus toate geniile din România și de ce rezist eu și nu îngenunchez etc. De-a dreptul ridicol și hidos, adică grotesc. Ei au spus că eu am fost geniul și vârful României și deci stăpâna acestei țări (nu ceva politic) și toți porcii m-au măcelărit în permanență și acum mă omoară, ceea ce, repet, e greșit. Familia mea m-a măcelărit de mică, de dragul unor aberații politice urâte, spun ei. Ei spun că idioții credeau că acest lucru bun și de vârf erau rudele mele și de fapt am fost eu, nu am devenit ceva fiindcă au murit ei. Alții credeau că era bunicul meu și că eu am devenit asta după moartea lui, căci el juca teatru că era țăran și de fapt era cel mai deștept om din țară, deși muncea ca un rob multe ore pe zi, din zori până în seară, ca să mă poată crește pe mine, spun ei. În fine, cei mai mulți spun că eu am fost mereu, dar, fiind foarte tânără, deci fără să fi apucat să am cunoaștere a lumii, care funcționează ca un scut în fața f_terii, m-au măcelărit sexual etc. Un alt aspect se referă la marea mea inteligență. Ea a existat și încă există, păcat că ei o fac praf. A fi inteligent înseamnă de fapt a evolua, a fi capabil să te dezvolți, fără să ți se bage cunoașterea în cap, și deci să fi hoț, cum au spus ei că fac ei cu armatele lor de monștri. Eu am fost în permanență binele desăvârșit, așa cum sunt și acum, ați fost în permanență mințiți. Am fost mereu inteligentă, chiar dacă mama îmi vorbește mereu pe un ton de voce care indică că aș fi nebună și proastă etc. Chiar și zilele trecute am reușit să urc încă o treaptă în cunoaștere și înțelegere a lumii - ceea ce m-a ridicat firesc și natural asupra lor (această evoluție nu e a lor și nimeni nu mi-a spus nimic niciodată, totul a fost valoarea și munca mea proprie) și atunci ei, ca și în alte dăți, m-au măcelărit înfiorător, de data asta cu otravă. În felul acesta, ei au distrus tot ce era bun și și-au însușit cu forța munca și realizările mele, ei fiind proști, și au pus forțat la putere răul și impostura și eventual pe unii străini rapace. Eu am fost deci dalta și sculptorul realității și al lumii și ei mereu au lovit, ca să fure marmura. Evident, am fost un om foarte inteligent și bun, și ei mereu au mințit că eram nebună și altceva. Unii credeau că eu trebuia să fiu mereu Retezatul și să nu fiu lăsată să fiu Moldoveanu, ceea ce eram de fapt din naștere. De aceea, spun ei, m-au măcelărit cu otravă în permanență, ca să reușească să mă măcelărească monștrii proști din jurul meu, care erau mai proști decât mine și slujbași ai unor alți monștri, și ei ceva mai proști ca mine și totodată o parte din mine. Ceea ce înțelesesem zilele trecute, înainte de otrăvirea mai gravă, era de asemenea ceva bun și adevărat. Nu am apucat să scriu, dar oricum am scris - uneori abia schițat - diverse lucruri de acest gen de-a lungul acestui blog și al celorlalte. Aceste lucruri sunt într-adevăr foarte inteligente și sunt în realitate vârful lumii și cunoașterea profundă a realității și sunt cu adevărat binele și adevărul și frumosul, și nu sunt iluzii, cu certitudine sunt adevărul și ceva foarte bun, care creează o stare de fericire perfectă. Sunt ceva normal și bun, nu doar ceva inteligent, nu sunt utopie sau fantezie. Acum - arsură puternică în stomac, sete mare, amețeală, greață. Deci ei spun că au pus otravă ca să mă poată călca în picioare și omorî monștrii proști din jurul meu (care de fapt m-au folosit și lovit de mică), fiind și complet izolată, la fel cum și alți pacienți psihiatrici sunt măcelăriți cu litiu și alte otrăvuri (unii spun că și Eminescu la fel și unii cred că Eminescu e o metaforă care se referă la mine) ca să fie masacrați de medicii care sunt mai proști ca ei. Ei spun că m-au ”condamnat” al moarte sau cred că frumusețea și binele meu intelectual și sufletească trebuie măcelărite de dragul unora mai proști ca mine și care au mințit și de dragul politicii, care e o doar o convenție și o iluzie, în timp ce eu eram binele și adevărul profund despre lume. Am urcat de demult singură această scară celestă și filozofică spre adevăr și am fost binele și în restul vieții și lucrurile pe care le-am înțeles au fost înțelese de mine și au fost valoroase intelectual, nu e iluzie sau delir, nu mi s-a sugerat nimic. Mama a fost la Gheață și am rugat-o să îi transmită farmacistei simptomele mele grave de azi (am scris pe o hârtie) și să îmi dea ceva bun, și ea a venit cu un fel de dicarbocalm, care nu ajută și care îmi făcea rău când l-am luat în tinerețe. Ei spun că așa se procedează cu nebunii, dacă le e rău, fiindcă toți știu că ei sunt otrăviți și au dreptate în tot ce spun și că sunt condamnați la moarte. De aceea, spun ei, deși nu am avut nicio relație cu alți oameni, deși tot ce am spus despre mama e adevărul, deși cu forța m-au măcelărit și izolat, farmaciștii s-au purtat evident, pe față, ciudat cu mine în farmacie, cum am mai explicat, deși nu am fost nebună sau ceva ciudat eu, fiindcă ei cred orbește - repetă ei - de la stăpânii lor, sau superiorii lor în diversele lor armate și alte organizații, ei cred deci orbește că eu sunt ceva rău și trebuie să fiu tratată inuman și rău, ca un animal. În realitate am fost doar binele și chiar perfecțiunea ca normalitate și bunătate etc. Ei spun că poporul e îndobitocit de veacuri să mă omoare (adică pe cea din situația mea, un lung șir de genii, femei sfinte, dumnezeie, cum spunea Eminescu în Înger și demon etc.) și mereu a fost greșit și ei vor minți și după ce mă omoară. Unul gen Florin spune iar că el trebuie să mă omoare, fiindcă toți au mințit despre mine și aceste minciuni sunt mult mai importante decât viața mea de geniu bun și nevinovat etc. Repet, tot ce am povestit și zilele trecute și azi e adevărul, e greșit să fiu omorâtă, și totul a fost cum am explicat și binele foarte inteligent la care mă refeream azi e travaliul gândirii mele, nu este copie sau lectură, și acest travaliu a fost spre bine și adevăr și frumusețe. Niciodată nu am fost altfel. E vorba de ceva bun și normal și superior intelectual, nu doar moral, dar oamenii cred orbește și sigur în mod greșit că trebuie neapărat, cu forța, să fie deasupra intelectului meu și să mă calce în picioare, f_tă etc. Ei spun că se tem că, dacă nu mă omoară, vor fi compromise hidoasele lor minciuni. În același timp, în mod logic, lovind încontinuu și incredibil pentru proști, în mine, au distrus multe alte lucruri bune și alți oameni și starea vrem-ii și natura, nu doar vegetația. Am explicat totul, degeaba. Inclusiv azi. Iar a intrat una din nebunele care mă hăituiesc în gând, cu ideea că eu nu voi accepta niciodată niciun compromis - nu a fost niciodată vorba de niciun compromis, ea spune așa poate de dragul puterii ei în societate prin nebunii ei politici, prin astfel de minciuni (fabulații clar fantasmagorice) despre mine, lucruri care nu aveau cum să aibă legătură cu mine în mod clar. Nu am fost nebună și nu a fost niciodată vorba de vreun compromis și nu va fi niciodată vorba de așa ceva și am fost binele absolut mereu și așa voi fi mereu. Am ieșit să stau puțin afară pe scaun, sub cireș. A venit acolo se pare vecinul Marinică să mă chinuiască de la spate, din curtea lui, cum a mai făcut. Cu diverse zgomote. Mai întâi, a strigat ceva tare o vecină care locuiește la colțul străzii, unde era stația de butelii de aragaz, cu cozi mari și acest vecin are garduri de piatră și poartă foarte înaltă. Unii spun că acei vecini sunt considerați ”nemții”. Nu știu. Marinică a oftat și apoi a pus radioul ca să mă lovească, căci știe că radioul îmi face rău. El e total nebun și a făcut tot ce am povestit, deși nu am avut nimic cu el și cu nimeni, și era clar că el era ceva rău, după mutra pe care a făcut-o când mi-a tăiat trandafirul din fața geamului. Eu aveam și trandafir și iasomie, ca în aria celebră din Lakme. Extrem de multe lucruri frumoase din cărți și din opere muzicale, piese de teatru și tot restul erau complet legate de viața mea. Nu e delir, e adevărul, și de fapt absolut toate. Și am fost binele absolut și numai frumosul și binele, deși izolată complet cu forța. Marinică a dat radioul tare cu niște proaste care urlau politică, ceva despre economie și energie și prețul facturii parcă. Ele tocmai acum urlau așa, din cauză că acești vecini din colț stau pe locul unde era centrul de butelii, de energie deci. Aceasta e cauza, în mod sigur, și eu am explicat adesea, și ei la fel, anume că toate aceste lucruri, nu doar dialogurile oamenilor între ei, au fost întotdeauna și în întregime legate de mine - cel puțin în jurul meu și jur, e greșit să mă omorâți, chiar dacă mi-ați făcut mereu răul și nu m-ați acceptat niciodată. Întotdeauna eu am fost toate aceste lucruri, ar fi durat prea mult să vă explic în detaliu totul. Mereu lucrurile concrete, reale, au fost legate între ele în acest mod. Ulterior a intrat altă brută feminină, gen Lucica vărului mamei, care a început să mă batjocorească că acele femei sunt cățele etc., ca și cum credea că eu eram nebună și rea și proastă și, prin urmare, disprețuiam femeile virulente în politică - adică femei relativ proaste, educate ca să vorbească la televizor cu vehemență și tare și iute diverse aberații, în contradictoriu. Pentru spectacol și spectatori. În realitate, dovedibil, am fost toată viața un om cu dragoste și apreciere față de oameni și respect și iubire reală, fără dispreț și nici cu ideea că erau doar păpuși proaste. Repet, am zis poate o dată sau de două ori această idee, dar era vorba de altceva, am fost un om foarte inteligent și am fost mereu perfecțiunea în bine, citiți tot ce am scris. Repet, mereu au mințit și m-au măcelărit și izolat și m-au tratat drept nebună și proastă în puținele momente când au vorbit cu mine. Apoi altă brută, care a spus că politica este singurul rău și va fi din nou distrusă și va fi din nou altă pai-ață cum a fost Ceaușescu și care va rosti tot timpul lucruri fără noimă pentru popor, așa cum făcea el, căci lucrurile acelea sunt prea înalte pentru oameni și proștii înțeleg doar politica mai inferioară ca idee, așa cum au făcut din 89. Poate că ea așa vrea ea (nu eu) să fie - adică politica distrusă, sau vrea să dea vina pe mine pentru această viitoare distrugere, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă împroaște cu aceste idei și să intre în capul meu de la distanță și să lovească deci, fără să mă abordeze direct, și deci vorbind ca și cum eu eram proastă și nebună, și cu intonație agresivă și de lipsă de respect. Repet, ei nu rezolvă nimic lovind în mine, nu eu am fost politica, ci ei, aceste brute și mama și cele câteva rude ale mele și faptul că ei lovesc în mine. Oricum nu rezolvă nimic, chiar dacă nu vrea să lovească politica, nu face decât răul oricum. Făcându-mi-se tot mai rău, a trebuit să intru în casă. Marinică, spune unul di nou, nu este decât un nebun politic, de aceea te-a lovit mereu, de aceea vorbește cu mama politică, etc. Și, în plus, nu este politica singurul lucru rău, cum spune ea, dar pare a fi cel mai rău. Altul spune că Marincă mă lovește fiindcă a murit nevasta lui, nu știu nimic despre ea, dar el mă lovește de mulți ani, cum am povestit. Repet, am fost perfecțiunea mereu și ceva foarte bun, dovedibil, în ciuda izolării și torturilor monstruoase și otrăvii și sărăciei lucii. Greață și sete înfiorătoare întreaga zi, de dimineață până seara, nu am pățit niciodată așa ceva. Am uitat să notez ieri că, și în centrul vechi (și pe Magheru - generalul, cu nume ce înseamnă ma-guerre, adică războiul meu, adică nu al meu, ci al lor, greșit, și minciunile lor că eu sunt răul) și în alte locuri chiar, sunt duhori înfiorătoare din loc în loc. Vă spun iar adevărul, aceste duhori nu sunt din vina mea, ci fiindcă mă loviți, în mod greșit și vă încăpățânați în rău și minciună. (Sau în iluzia ce v-au creat-o porcii precum mama, citiți tot ce am scris!) Unii spun că, dacă eu nu sunt omorâtă, Dumnezeul genial și adevărat nu mai poate să se nască și că acesta a fost motivul pentru care m-am născut, ca să fiu omorâtă și să se nască el odihnit, după anii cât a dormit, și m-a lăsat pe mine pe Pământ, ca să se refacă el: nu au nicio dovadă de acest lucru! E doar un delir, ca milioane de alte deliruri. Ceea ce am scris eu e binele și am scris tot, și aș fi reușit cert să creez multe lucruri frumoase în continuare. Nu sunt slabă în fața celor care mă scuipă, v-au păcălit, sunt numai binele și acum. Ar fi trebuit să se comporte după legile Domnului, cele bune și drepte. Repet, dovedibil am fost mereu binele absolut, încă de mică, se și vede în unele poze, nu am avut greșeli sau păcate deloc, nu am fost proastă sau nebună niciodată, v-au mințit poate. Au băgat iar muzică lugubră tare peste tot. Ei spun din nou că acele duhori din oraș sunt puse intenționat de niște monștri, care astfel controlează totul și îi lovesc pe cei vii, dacă nu sunt supușii lor în întregime. Altul zice ceva ilogic iar - că ei vor să mor, indiferent de orice distrugere în lume(!), fiindcă ei nu acceptă ca oamenii să înțeleagă rușinea că ei au fost proști și au crezut-o pe mama, sau nu m-au crezut pe mine. (!) 19.09.26 După 2 zile de crunte torturi, mă simt ceva mai bine. Burta e la fel de umflată. Nu mănânc, deocamdată e singura soluție. Greață ușoară. Spuneam adesea despre bunătatea și frumusețea mea sufletească, despre bucuria de a fi, de a vedea oamenii și lumea - mereu am fost așa, din fragedă copilărie. Nu sunt lăudăroasă, dar mă miram că toți mă resping în izolare totală și se poartă ciudat, ba chiar mi-au luat drepturile, ca nu cumva să fiu cu alții, să dovedesc ce eram, deși nu am greșit nimic. A fost un fel de apologie normală și oricum nu a fost nimeni vreodată să mă cunoască sau să mă apere. Iar mama era așa de monstruoasă și crudă de când eram copil și oamenii păreau să o respecte. (Și ieri unii au spus că ei întotdeauna au acoperit-o pe mama când se dezlănțuia și mă lovea, ca să nu vadă proștii adevărul și că au și mințit despre mine și despre ea și despre mine arătau cele foarte puține lucruri rele, care de fapt nu erau rele, dar ei acopereau cauzele reale și interpretau greșit etc.) Nu înțelegeam de ce pentru toți eram doar un animal de măcelărit în mod crud, din moment ce nu am greșit nimic și am fost astfel de om - de aceea am tot repetat despre calitățile mele, care așa au fost. Ei probabil au crezut că sunt ceva ce trebuie distrus și omorât, din cauza unor influențe biologice ale mele asupra altora, și totuși eu știu că nu trebuia să fiu omorâtă. Influențele dure și brutale le aveau ceilalți asupra mea, iar eu am fost un om foarte pur și bun. Mi-am amintit de cineva din puținele mele contacte cu alți oameni, ceva care confirmă autoportretul meu. Când am fost internată la psihiatrie ultima oară, la începutul lui 2024, am stat în rezervă cu o femeie în vârstă care era foarte bolnavă, avea picioarele umflate și varice mari parcă, și dormea mult, mai și sforăia rău. Această femeie (simplă, de la țară) a fost una din bucuriile vieții mele, căci nu am avut decât foarte puține șanse să fiu cu alții. Era o femeie bună, cu vorbă blândă și îmi vorbea cu o tandrețe jucăușă, dacă puteți ghici ce fel de tandrețe jucăușă are o femeie proastă și în vârstă de la țară. Am fost întotdeauna la fel, citiți toate poeziile mele și tot restul, și niciodată nu am fost ipocrită, nici față de mine însămi. Într-una din zilele în spital, rătăcind pe aleile din jurul pavilionului, am zărit un melc pe jos și avea cornițele la înălțime și cred că m-am jucat puțin cu el, sau, oricum, l-am privit mai mult. În rezervă îi povesteam bunicuței despre melc și am mimat cornițele lui cu două degete, ca un semn al victoriei. Am fost la plimbare la parcurile Fabrica de Gheață, Plumbuita. M-au lovit din nou. Și la dus și la întors am așteptat mult și ambele mașini au fost aglomerate rău, așa cum fac ei cu mine aproape mereu, de când eram mică, cu scopul de a mă lovi. Peste tot, și când stăteam pe Moșilor, erau aruncați proștii asupra mea pe străzi, eu fiind izolată. E greșit. Ei spun mereu că poporul e complet îndobitocit și crede orbește că nu mă ”vrea”, sau că trebuie să fiu omorâtă, aceasta fiind o chestiune biologică, nu politică. Este și a fost mereu greșit. Repet, nu am făcut niciun rău și nu am avut niciun delir și nu am fost niciodată nebună și nici măcar nu am dorit răul cuiva și am fost mereu un om bun și, în ciuda izolării de o viață, nefiind nebună, nu am vorbit niciodată în gând - și nici nu aveam cu cine. Acești oameni răi care intră peste mintea mea mă atacă și mă scuipă, nu a încercat decât de câteva ori să dialogheze cu mine, ei doar lovesc și acum, și, chiar dacă vreodată vor vorbi, eu nu voi vorbi cu ei în gând în vecii vecilor. Nici nu știu cine sunt ei. Repet, am fost perfecțiunea. Eu am spus tot adevărul la timp, inclusiv despre izolarea mea monstruoasă, practic din 84, și completă în ultimii 20-30 de ani, și despre otrăvirea mea greșită și monstruoasă. Dar, spun ei, cei mai mulți au gândit că niște porci politici au mințit despre mine (eu nu știu și nu bănuiesc cine, când și ce) și ”puterea” lor politică se bazează, cred unii, pe minciunile despre mine și măcelărirea și persecutarea mea o viață întreagă și practic aproape omorârea în ultimii 25 de ani cu otravă, în ciuda a tot ce am fost. Repet, puterea lor nu are cum să se bazeze pe minciuni despre mine, ci doar reputația, imaginea lor publică, adică un rahat (mincinos) într-o vitrină, într-o oglindă strâmbă. Puterea lor reală ar fi avut de câștigat, poate, dacă m-ar fi acceptat. De aceea, cred ei, nimeni nu s-a apropiat de mine, ca nu cumva să se înțeleagă adevărul despre acei mincinoși (poate nu au existat), deci am fost izolată complet și toți cred că acei oameni sunt importanți și că oricine trebuie să moară chiar și numai pentru minciunile lor și că puterea lor providențială (care de fapt nu era ceva real poate) ar avea de suferit dacă lumea ar înțelege adevărul despre mine, de aceea m-au otrăvit mârșav, spun ei, în ciuda binelui din partea mea, și au făcut asta cu duritate și fervent, ca nu cumva să reușesc eu să scap, să durez ceva frumos și bun măcar ca scriitoare sau gânditoare (câteva lucruri am reușit totuși, dar...), să obțin și eu un loc în societate. De aceea, recent, fiindcă nimănui nu îi pasă de mine, m-au măcelărit în burtă cu otravă multă și acum e destul de rău, sunt foarte umflată, poate că va fi o cauză a morții mele, deci nu am reușit deloc. Asta e, cum o vrea Dumnezeu. Nicio putere politică valoroasă nu ar fi fost în mod real lezată sau diminuată dacă ar fi fost adevărul despre mine și aș fi avut drepturile umane fundamentale, sau măcar să nu fiu otrăvită rău. E ceva ilogic, de ce să mintă? Și tocmai despre mine? Putea fi adevărul și dreptatea pentru mine, nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Răul a fost fiindcă m-au lovit și otrăvit. 20.09.26 Știu că nu vă vine să credeți, dar unii oameni nebuni și răi continuă să inventeze aberații politice și altele peste capul meu, de peste 20 de ani și tot nu se satură de minciună și fantezii urâte, deși sunt izolată de mult, deși nu am greșit nimic și nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica. E posibil, m-am gândit eu, să fie mereu antrenați alți și alți nebuni sau intelectuali tineri în aceste armate oculte, ale diavolului practic, indivizi noi în toată ciorba delirantă, sau veniți de peste hotare, care cred aberații și nu pot înțelege etc. și astfel toți lovesc încontinuu de zeci de ani și perpetuează minciunile și aberațiile despre mine sau cele politice. Adică cei noi ca lideri peste toată organizarea lor cu minciună și cu ura lor despre mine îi controlează și îi ațâță în continuare pe proști, îi aruncă asupra mea, deși e greșit și nu era necesar. Sunt, ce e drept, torturată de mică încontinuu și izolată aproape complet tot de atunci, dar nu am fost nebună. Ei spun că toți oamenii au fost păcăliți că eu sunt nebună și eu am inventat lucruri rele, deși nu e logic măcar, dar ei cred orbește în niște porci, nu în mine, mi se spune, porci care mă omoară. Ei spun mereu că li s-au dat bani să îmi facă răul. Ei spun că niște nebuni și asasini monstruoși s-au unit și au uneltit și au inventat minciuni despre mine și m-au condamnat așa-zis la moarte, deși nimeni nu m-a întrebat nimic și nu am greșit absolut nimic. Ei spun că poporul crede că eu am mințit ceva și de aceea mă omoară. Cum să omori un om pentru minciună?! Când cred ei că eu am mințit și ce? Nu aveam pe cine și când minți și blogul acesta e adevărul tot și oricum eram otrăvită și lovită de moarte și izolată dinainte de a îl scrie. Nu am mințit deloc toată viața, citiți tot ce am scris, e evident cum am fost și inteligența mea și nu aveam cum să greșesc sau să mint ceva și am fost binele desăvârșit. Oricum sunt otrăvită și torturată monstruos de mult timp și oricum izolată și chinuită de mică, când și ce au putut ei crede că eu am mințit?! În plus, nu am greșit nimic, ei nu au cum să aibă nici cea mai mică dovadă că aș fi greșit ceva, cum să mă condamne la moarte? Ei creează răul și mă otrăvesc și mă masacrează fizic brutal și mint, dar eu încă sunt capabilă să gândesc numai lucruri frumoase și bune și fericirea. Mă gândeam zilele acestea la ideea de sferă sonoră, la includerea unui sunet într-o armonie și a acestei armonii în alta, ca un fel de sfere concentrice, ca o trecere gradată de la concret la abstract și apoi la un grad și mai mare de abstractizare. Ideea mi se pare frumoasă și legată de realitate, o notez aici pentru a o dezvolta, eventual, liric sau meditativ, altădată. Ascultam Caro mio ben. Căutam sunetul dinlăuntrul sunetului. Nu știu dacă s-a mai scris despre aceasta. Chiar dacă adesea am meditat asupra lumii în mod abstract și teoretic, totuși, tot ce am spus e adevărul, nu am fost cu capul în nori și stele. Mama a adus azi, nu știu de unde, acasă ziarul religios Lumina. Am fost doar până la Troiță, și, deși era duminică seara și de obicei la ora asta era gol și liniște pe stradă, au ieșit multe mașini în calea mea să mă lovească și pietoni de asemenea. Și străini mulți, în ciuda colțului retras în care stau. Unul în italiană, arabii, unul în engleză, alții, probabil două popoare, asiatice. Toată grămada asta ciudată, relativ agresivă și belindu-se la mine. Unul a spus că mă vor omorî străinii, cum a mai spus ea/el și altădată. A intrat și bruta în engleză cu ideea că trebuie neapărat să mă omoare, că altfel moare întreaga omenire - e greșit, e o minciună, cu care oamenii au fost, se pare, manipulați și în trecut să mă lovească și poate și alți dumnezei să fie omorâți înaintea mea (după unii). Ei au spus că am fost în cele mai mici detalii urmărită și agresată și lovită - inclusiv cu camere de luat vederi în magazine, deși complet izolată și om bun și fără nicio pată și săracă. Astfel, brutele ticăloase au interpretat toate lucrurile legate de mine și de psihicul meu drept mașinații politice și m-au lovit după bunul lor plac și după teoriile și tehnicile lor monstruoase, la fel cum sunt și teoriile lor psihiatrice. Tot minciuni, ca și alte științe. În realitate, se pare că eu am fost geniu sau Dumnezeu de la naștere și nu am fost absolut niciodată ceva politic și toți m-au masacrat, inclusiv cu idei politice, fiindcă se ”luptau” peste mine ca să se ridice/cațăre peste alții, ei deasupra altor oameni sau popoare etc., în mod greșit. Am fost binele în cele mai mici detalii, ei nu au dreptul să lovească ca să se simtă ei mai bine sau să fie la ”putere” nebunii lor pe care îi vor ei, sau să se ridice ei asupra altor popoare - au lovit încontinuu, de când eram mică, dar niciodată nu trebuiau să lovească și nici să mă otrăvească. Sunt proști și experiența lor cu distrugerea și omorârea altor genii (sau nebuni măcelăriți, dar ei mint și nu am fost nebună, ci doar închisă la spital), sau genii, cum spunea tata, e greșită sau minciună și nu au nici din alte crime dovezi că trebuie să mă omoare și nici să mă lovească, deloc. Dacă nu mă măcelăreau, era, desigur, mult mai bine pentru toți. Bruta a început iar să scuipe idei de genul că primii vor cădea nu știu care forțe politice sau popoare, apoi alții, așa cum a mai zis ea și în trecut, de multe ori. Ca și cum se folosește de măcelărirea mea pentru ca ea să creeze interpretări politice ale martiriului meu și tot așa vrea să mă omoare, în ciuda faptului că am dovedit că nu a fost niciodată așa ceva și nici eu ceea ce crede ea. Deși m-au măcelărit încontinuu de mică, totuși nici acum nu trebuiau să lovească și nici în trecut. Acum 2-3 săptămâni m-au otrăvit și mai rău ca de obicei și am burta umflată rău și alte rele, și pentru prima oară dureri în ficat sau pe aproape, dar poate că nici acum nu trebuie să mă omoare și nici să lovească, mereu în trecut au mințit. Azi mi-am amintit cum îl numea fratele mamei pe Cosmin când era încă în pântecul mamei sale - Freddy (american, el a spus că american încă de atunci) și Gyula, Gyula uitasem. 21.09.26 Repet, am fost mereu binele desăvârșit, normalitatea fără cusur și inteligența deosebit de frumoasă, de tip filologic-filozofic, am fost ținută izolată complet toată viața, zeci de ani, fără nici cea mai mică greșeală. În afară de faptul că nu mai pot scrie, otrava pe care mi-au dat-o, mai ales în ultimele luni, mi-a afectat foarte mult inima și acum abia mă mai aplec și nu mai pot face curat, nu mai pot smulge buruieni. Repet, dovedibil chiar, au mințit foarte mult despre mine și de aceea mă otrăvesc, cum au zis toți. Repet, este și a fost greșit, absolut tot ce am scris a fost mereu adevărul, și m-aș fi dezvoltat mult ca intelectual și veți găsi, chiar și așa, dovezi destule pe blogul meu, multe lucruri frumoase, bucurii sau lucruri sau bune în ceea ce am scris. Distrugerea inimii mi-a afectat toate celelalte lucruri, inclusiv bucuria de a trăi, care era datorată formei intelectuale bune și muncii fizice, care întotdeauna m-a încântat și m-a înviorat. Iar mama mă scuipă încontinuu cu vorbe și lovește în fiecare zi și azi mi-e foarte rău și am rugat-o să mă lase în pace, fiindcă mi-e rău și vine mereu la mine și vorbește vorbe fără niciun rost, nu are nimic de spus, vorbește doar ca să mă lovească. Ei spun că până și acum, după peste 50 de ani de josnicii și minciuni, poporul prost tot pe mama o crede, nu pe mine și pe celelalte brute proaste de genul psihiatrei și asistentei Carmen de la psihiatrie etc. (La policlinica Vitan mi-au făcut multe analize și consultație la cardiolog, etc. dar nu mi-au dat rezultatele, posibil ca să mă distrugă. La spitalul de psihiatrie la fel, cum am povestit mai demult.) Poate și ele sunt un fel de nebune politice (psihiatra e din Moldova), fiind proaste. Oricum, cred că vă dați seama cum am fost - mereu bună și dreaptă și calmă (ca orice om deștept) și niciodată nu am batjocorit proștii și nu le-am vorbit urât etc. și nu i-am disprețuit - și iată ce mi-au făcut ei! Oricum, ei nu mă puteau accepta, ceilalți, intelectualii, m-au respins. Ei spun iar că intelectualii, cu excepția mea, sunt ținuți drept proști de către popor și nu au înțeles că tot ce am spus eu e adevărul, nu doar o parte și mă omoară ca proștii. Nu știu, poate că mă omoară ca să nu fie ei omorâți, ceea ce totuși e un păcat și ceva rău. Azi am fost iar în oraș, până la avion, locul unde era odinioară avionul roșu - amintind de numele străzii mele. În autobuz și pe stradă m-au lovit iar înfiorător cu mulți oameni, inclusiv străini, și multe mașini. Ei spun din nou că toți oamenii se bucură să sunt otrăvită și măcelărită monstruos și ies să lovească și ei zilnic. Altul zice că oamenii pur și simplu mă omoară fiindcă nu vor să mi se închine, fiindcă li s-au spus minciuni despre mine, că aș fi proastă și nebună și că am greșit de mai multe ori și de fapt eu nu am greșit niciodată. Repet, am fost nevinovăția absolută și nu am cauzat niciun rău și nu am mințit și nu am ascuns nimic. Nu am uitat nimic, dar ei spun mereu că toți au mințit despre mine, eu nu știu cine și ce. Mă simt destul de rău și sunt împroșcată de moarte iar, ceea ce au făcut des de acum 20 de ani, aproape zilnic. Și nopțile. Au spus iar că eu nu mai pot ”funcționa”, ceea ce nu e adevărat, chiar și acum aș putea funcționa, dar să nu fiu otrăvită monstruos, și să fiu acceptată cât de cât, dar nimeni nu m-a acceptat niciodată, de-a lungul întregii vieți, cu excepția bunicilor mei. Niciodată, nimeni. Și am fost binele desăvârșit și nu trebuie să fiu omorâtă, vi s-a creat un delir urât, eu am avut mereu dreptate. Azi iar au intrat în engleză și în română cu ideea că îmi vor simți lipsa etc., așa cum au spus de multe ori în situații similare, ca și cum în curând mor, în acea seară sau noapte etc., mereu au lovit monstruos de tot din când în când, cu ajutorul otrăvurilor, și mereu au vorbit ca și cum mai e puțin și mă vor omorî și au creat tensiune și emoții rele și grele. Femeia care mă măcelărește de zeci de ani deja minte că sunt nebună și că eu am mințit sau am uitat ceva, minte că am greșit și mă și masacrează, zic ei. Oamenii nu au nimic cu mine și nicio idee care să conteze, e doar o chestiune biologică, spun alții, după tot ce au spus și făcut, dar au mințit și au inventat povești ca să justifice rațional măcelărirea mea. De aceea sunt și izolată complet, practic din 84, și clar de tot de acum 20 de ani.