Poezie
Pesimism
1 min lectură·
Mediu
Suna ceasul.E dimineata.
Iarasi luni...
Mi-e greu sa deschid ochii.
Ce ma asteapta?
Nimic frumos,
doar ironiile vietii
si sunetul ploii.
Parca s-ar fi spart un nor.
Inevitabil ajung
cu gandul la tine.
Construiesc un castel din vise.
E un sentiment placut.
M-as putea trezi.
Pentru ce?Pentru cine?
Sa-mi transpun dorintele
catre altul?Imposibil.
013144
0
Da,te trezesti si e luni,si pe deasupra mai e si dimineata.Doua simboluri ale inceputului atat de aproape unul de altul.E asa,ca s-o bagi in ochiu\' celui care citeste...Sa inteleaga!
Apoi a doua strofa:\"nimic frumos\"...asta e briliant.Cam asa e...\"life sucks and then you die\".Ce poate fi frumos?Ploaia oboseste,e redundanta...e obsesiva,bate in gandul de a scapa cumva...
Apoi vine iubirea.E unica,si ea obsesiva.Altfel nu se poate.E o singura cale:calea lumii=calea iubirii.
Apoi vine ultima strofa,care e oarecum un paradox.E tare marfa,pentru ca este trezirea din insasi viata.\"m-as putea trezi\"...dar parca nu are sens.\"De ce?\"
\"apoi toti m-ar crede nebun,asta as fi...
\"Mai bine las totul cum era,si continui dansul pe ritmul ploii...\"
Spune destul de multe poezia asta...