Râd fantasmele impure de dragostea noastră,
căci ea nu există.
Ambiotică, se vestejește într-o mare de absint
toxic pentru zeii de rând.
Îmi înghit păcatul, nimicnicia dulce
Iubite, noi vom
Coastele tale formau un abis al plăcerii,
un cocon al durerii.
Grea, sfărâmițată în particule de alcool,
inima ta îmi înțeapă pleoapele larg închise,
acoperite de mâinile unei morți lăuntrice
Râd fantasmele impure de dragostea noastră,
căci ea nu există.
Ambiotică, se vestejește într-o mare de absint
toxic pentru zeii de rând.
Îmi înghit păcatul, nimicnicia dulce
Iubite, noi vom
Pulsând, mișcându-se unduitor printre resturile
copacilor gri,
șarpele ocolea mlaștina unde am ascuns
iubirea ce am vrut a o acoperi.
O violență divină străbate ritmic
în trupu-mi vinovat
de
Amandoi numaram in noaptea parfumata stelele, una cate una,
Pe atunci nu sesizam in ochii tai minciuna.
Nu o descoperisem pe ea, desi statea chiar in spatele meu,
Eram prea ocupata gandindu-ma, ca
Orizontul se topește intr-o mare de fum.
Prin năframă, eu te strig: “vino, vino acum! “
Un biet strigăt disperat ce nu se aude
Din buzele-mi pecetluite de prea multe șoapte ude.
Șoaptele ude se
CI