Strigatul

Strigatul urma o linie calma si precisa. Fara impuritati, fara disonante. Isi manca golul si aparea si mai gigantic ca la inceput- sfarsit- inceput- sfarsit-inceput. Numai ca fara jocuri de cuvinte. Uitase de unde a plecat cu toate ca stia ca se intinde mult, nefiresc. Pierduse constiinta de sine atunci cand a vazut chipurile transfigurate si obtuze, pierdute in disperari cotidiene. Ascultate cu mult interes, ratacite in ritmuri bizare, vocile pierdeau un \"b\", un \"c\", un \"n\" si apoi \"a\", \"e\", \"i\", \"o\", \"u\". Au fost incapabili sa articuleze, a spus, nu vezi ca sunt cu totii muti si orbi si surzi? Da, dar asa sunt ei, dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu. Dumnezeul meu e strigat? a spus. Se prea poate, dumnezeul tau e strigat in mine. Dumnezeul meu e gol? a spus. Se prea poate, dumnezeul tau e gol in strigat in mine. Dumnezeul meu esti tu? a spus. Se prea poate, dumnezeul tau sunt eu, in gol in strigat in mine. Strigatul- dumnezeu era violet si rosu si albastru, dar culorile se amestecau bolnavicios si strigatul dumnezeu se transforma in urlet- dumnezeu. SFARSIT- STRIGAT- DUMNEZEU- GOL- URLET- INCEPUT SFARSIT- INCEPUT STRIGAT- DUMNEZEU- GOL- URLET STRIGAT- URLET DUMNEZEU- GOL- DUMNEZEU- GOL- DUMNEZEU- GOL- DUMNEZEU-