Cine sunt?

De ce ne nastem pe acest pamant, pentru a ne reintoarce, inevitabil, in el? Ce rost are viata? E ca un rol intr-o piesa de teatru care se sfarseste odata ce actorul paraseste scena. Cum iti dai seama de insemnatatea vietii? Multi, sigur, ar spune ca viata este bunul cel mai de pret pe care il are un om. Sunt de acord, dar nu,oare, tot oamenii isi amarasc singuri viata? Ei singuri reusesc sa traiasca intr-un mediu plin de mizerie, plin e crime si de lucruri care ar trebui sa nu-si aiba rostul intr-o societate asa “evoluata” ca a lor! Fericirea… Ce este oare fericirea? Exista ea oare cu adevarat? Poate cand voi citi aceste randuri, peste ani, poate atunci voi sti raspunsul la aceata intrebare! Poate cei care citesc acum aceste randuri, ma vor crede naiva, ingenua, nu stiu, poate viziunea mea asupra vietii este sau va fi diferita fata de a celorlalti. Si iar ma intreb oare dragostea este suficient de puternica pentru a tine legati oamenii? Oare cei care nesocotesc legile naturii, cum ar aborda aceasta problema? As vrea sa fiu fata in fata pe cei care au puterea sa decida asupra noastra. Cu ce sunt eu oare vinovata ca nu stiu cine sunt, ca nu stiu ce rol am in toata povestea asta? Mie cine-mi poate reda speranta ca totul va fi bine? Cine-mi va spune ca soarele straluceste numai pentru mine si ca pasarile se intrec in ciripit pentru a-mi incanta mie auzul? Sau ca trandafirii isi deschid cupa lor catifelata doar pentru mine? Peste ani voi uita poate si ceea ce am scris acum, poate ca si gandurile si preocuparile mele vor fi altele.Voi uita trecutul pentru a trai in prezent; nu o sa stiu viitorul pentru a redescoperi trecutul. Voi renaste din propria-mi cenusa....