Cristian Zeletin

Eu te mai aștept Alexandru și cu următoarele ocazii! Mulțumesc pentru semn!

Mulțumesc Leonard! Ne citim reciproc, pînă cînd ne prindem ce și cum :)

cum s-ar spune Dumnezeu e la cheremul oricui, mai rămîne liberul arbitru.
sunt de apreciat aceste vizuale, te scot din rutina poetică.
mi-a plăcut!

Ileana, ideea mirajului provocat de seceta, fie și urbană este bună de luat în seamă. Însă ar fi drăguț dacă ai încerca să eviți imagini care dau ușor în ridicol.
"Alerg spre o amăgire" e mult prea din prima. titlul poemului te ghidează de la sine pe ideea aceasta a amăgirii, apoi
"cu gândurile fluturând
în juru-mi," eu văd aici imaginea unui cocker alergând.
"cu rănile
încă nevindecate", iar ne dai mură-n gură.
poezia merge mult pe sugestie.
ochii obosiți de fel sunt roșii. probabil ai vrut să spui că albul ochilor s-a întins ca un deșert peste iriși, peste pupile...
nu-mi lua în nume de rău. însă eu cred că poezia e scrisă în pripă. Tu mergi mai departe însă muncește puțin ideile, altfel se pierd și e păcat.