Poezie

Octavian Goga

(biopoem)

1 min lectură·6 februarie 2025

Mediu

Poetul pătimirii noastre

Din Rășinari a răsărit

Să cânte-n strofele-i măiastre

Pământul sfânt și obidit;

Să cânte Oltul și plugarii

Cu munca lor cea milenară,

Să laude pe făurarii

Ce-au pus mari temelii în țară.

Din versuri făurit-a spade

Cu care-și apără Ardealul;

Sfidează-nfrângeri sub arcade

Să-și împlinească idealul.

„Noi” e poemul emblematic

Cerând Unirea națională

În jurul arcului carpatic,

Iar Goga-i mândru de-a ei fală...

Prin studii-ajunge prim-ministru,

Dar faima nu i-a fost Olimp -

Chiar de domnea până la Nistru,

El pierde titlul în scurt timp

Și-n „Rugăciunea” lui cuminte

Către tot cerul nesfârșit,

Poetu-și cere-n ton fierbinte

Iertare pentru ce-a greșit.

Nici prea mulți ani n-a apucat,

Căci i-a fost scurtă-a vieții cale,

Fiind chiar de rege onorat

Cu funeralii naționale.

Veturia, a lui soție,

I-a construit măreț mormânt

La Ciucea, pe a lui moșie,

Un mausoleu frumos și sfânt...

Noi, toți românii-ntr-o unire,

Sub tricolor ne adunăm

Cu visul lui de înfrățire,

Vrând jurământul să-i păstrăm !

Glen Ellyn, USA - 1 februarie 2025

00573

Cristian Petru Balan. “Octavian Goga.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14186846/octavian-goga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.